Atitudinea copiilor faţă de şcoală şi de studiu este de cele mai multe ori în strânsă corelaţie cu atitudinea părinţilor. Bunăoară, fiul de intelectual va vedea la lucru şi va înţelege “greutatea” unei funcţii, forţa unui cuvânt sau valoarea unei idei, va simţi ceea ce simte şi tatăl său zilnic la serviciu: respectul subalternilor, invidia colegilor şi încrederea şefilor. Va vedea cum se aştern gândurile şi ideile pe hârtie şi cum, citite de alţii, acestea pot influenţa lumea reală. O astfel de vizită este mai grăitoare decât o sută de prelegeri teoretice şi în urma ei tânărul învăţăcel va rămâne contaminat pe veci cu microbul “părerii care contează” şi va fi uimit să constate personal adevărul zicalei “cine are carte, are parte!”.
De cealaltă parte, copilul fierarului va rămâne convins că banii se fac “cu ciocanul”, cel al croitorului, ca banii se fac “cu acul”, al mecanicului “cu cheia franceză”, iar cel al agricultorului “cu sapa” şi tot aşa fiecare va înțelege că banii se câştigă cinstit, cu sudoarea frunţii, într-un anumit mod specific fiecărei meserii. Tinerii în cauza vor vedea cu ochii lor că “meseria e brăţară de aur” şi vor constata că se poate trăi şi cu mai puţină carte şi cu mai puţine dureri de cap! În consecinţă efortul lor la şcoală va fi unul moderat, cu o atitudine mult mai relaxată faţă de procesul de învăţare având, conform exemplului de la părinţi, alternativa învăţării unei meserii. Ca doară “munca n-a băgat încă, pe nimeni în pământ”! Chiar şi ţiganii sau mai ales ei, (fără supărare!), îşi învaţă copiii că banii se fac într-un anumit mod. Conform principiului mai sus enunţat, copiii de ţigani învaţă să cânte bine la un instrument sau învaţă un meşteşug specific etniei.
Bine, acum să nu credeţi “Doamne fereşte!”, că toţi copiii vor avea parte doar de exemple constructive şi utile societăţii, pentru că în acest caz veţi rămâne total contrariaţi sau cel puţin uşor dezamăgiţi de lipsa de răspuns la întrebarea: “cum naiba de sunt pline puşcăriile?”. Ţigăncile spre exemplu, îşi “învaţă” fetele cum stă treaba cu… ghiocul, cu cărţile, sau cu “vrăjitoria” (cu prosteala de fapt), iar ţigănuşii mai puţin abili vor fi învăţaţi să provoace milă sau dezgust, stând la colţul străzii cu mâna întinsă şi simulând infirmităţi inexistente! La vârsta matură, diferenţele sunt și mai mari… Dacă fiii de intelectuali urmează în mod firesc cursurile unei instituţii de învăţământ superior, de cele mai multe ori la acelaşi profil cu acela urmat de către unul dintre părinţi, beneficiind de tot sprijinul material şi motivaţional al acestora pentru a deveni la rândul său un intelectual-învățat, situaţia pentru copiii de pălmaşi este ceva mai complicată.
Lipsa banilor din familiile de provenienţă îi fac pe aceştia din urmă, de cele mai multe ori, să renunţe de timpuriu la studii şi să se „încadreze în câmpul muncii”. Şi în zilele noastre această tendinţă este pe cale să se acutizeze: cum îşi mai poate permite un fiu de ţăran sau chiar de muncitor, să–şi susţină cheltuielile de şcolarizare, pentru a merge mai departe la liceu sau la facultate, dacă aceste mult râvnite instituţii de învăţământ sunt în afara localităţii de domiciliu… chiar dacă lucrează ambii părinţi! Sigur mai exista încă, sistemul de burse sociale sau al celor de merit, dar vă asigur că sunt absolut insuficiente atât ca număr cât şi ca valoare şi sunt în cădere liberă odată cu scuza generalizată a crizei mondiale… Dorinţa unora de a-şi depăşi condiţia şi de a-şi continua studiile în speranţa unei vieţi mai bune îi îndreaptă spre forme de învăţământ alternative, de tip învăţământ universitar seral, fără frecventă sau „la distanţă”, promovate de către facultăţi particulare apărute, ca ciupercile după ploaie ca răspuns la nevoia socială de a avea „ceva la mână”; de a fi posesor de „patalama”, un fel de „certificat de băiat citit”. Rezultatul? O maree de autodidacţi, viitori semidocţi, un fel de ”artişti ai poporului” în domeniul învăţământului, cărora le lipseşte secvența logică, substanţa şi rigoarea argumentaţiei. Ei deţin unele cunoştinţe de bază, dar cad la testul aprofundării în mod serios a subiectelor, deoarece le lipseşte construcţia predării de substanţă, a argumentaţiilor de tip cauză-efect…
Falşi intelectuali, cu acte în regulă profitând de posibilitatea oferită de un sistem corupt care oferă diplome contra cost, fără acoperire în calitatea actului de învăţământ, fără performante ştiinţifice şi fără şanse reale într-o societate competitivă normală unde posturile în poziţii de conducere se ocupa prin concurs. Persoane cu un grad de pregătire şi educaţie mai înalt, fiii de învăţaţi au preocupări intelectuale rafinate şi ambiţii mari. De când e lumea şi pământul, băieţii şcoliţi s-au ţinut deoparte. Se recunosc imediat între ei, se respectă şi în cazurile fericite se unesc în jurul unor de curente de opinie şi încearcă să găsească soluţii la multitudinea de probleme cu care se confruntă societatea umană. Cu cât curentele de opinie se conturează mai clar şi se cimentează, cu atât adună mai mulţi adepţi care contribuie la rândul lor la perfecţionarea ideilor şi a metodelor de rezolvare a multitudinii de probleme cu care se confruntă societatea. Aşa au apărut şi mai apar încă doctrinele politice, care stau la baza apariţiei şi funcţionării partidelor politice. Mari filosofi, mari gânditori ai omenirii, şi-au găsit de-a lungul timpului, o tribună ideală într-un anumit partid politic, unde ideile lor valoroase au prins contur şi au primit forţa necesară punerii lor în practică, prin sprijinul acordat de către persoane ce le-au înţeles şi le-au apreciat valoarea. Totul în slujba poporului, a alegătorilor, care prin votul lor îşi pun toate speranţele în prestaţia publică a guvernanţilor.
În societatea modernă asistăm însă, la denaturarea şi la degradarea conceptului practic de partid politic. Banul corupe. Oamenii publici de astăzi nu mai fac din păcate politică din vocaţie, ci din interes. Politica a devenit o trambulină spre succesul financiar şi spre bunăstarea materială a omului politic şi a apropiaţilor acestuia. Politica a devenit o afacere pentru „băieţii deştepţi”!
Lasă un răspuns