La puţină vreme după căderea guvernului marionetă condus M.R.U. (unguent, parcă-i zicea), îmi exprimam nădejdea (într-un articol din Naţiunea – ,,Să nu-i ierte Dumnezeu”!) că am intrat într-o epocă post-udemeristă, prin dispariţia acestei şleahte de baroni unguri moderni de la guvernarea României. Nădăjduiam că această disparţie va fi definitivă, fiindcă de mai bine de două decenii udemeriştii nu au făcut altceva decât să sape, cu destul spor, la temelia statului român, pentru a-l slăbi, astfel încât să-şi poată face toate mendrele. Singura lor ,,ideologie” a fost şi a rămas aceeaşi dintotdeauna: ,,Fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează statul român din afară, iar noi dinăuntru”! Acesta a fost de altfel şi scopul pentru care a luat fiinţă UDMR-ul chiar în zilele evenimentelor din decembrie 1898.
Când am aflat rezultatul votului popular din 9 decembrie a.c., noi, românii transilvăneni, ne-am zis, plini de bucurie: gata, s-a terminat definitiv cu udemeriştii în Guvernul României! Eram convinşi, ca de altfel toţii cei care au votat cu USL, că această victorie zdrobitoare a fost şi o reacţie populară antibăsciană şi antiudemeristă, care i-a ţinut hangul. A fost răspunsul pe care poporul român l-a lui Băsescu ca urmare a ignorării votului dat la referendum. Datorită faptului că electoratul maghiar, la instigarea udmeriştilor şi comenzilor venite de la Budapesta, nu a ieşit la vot a condus la situaţia mizerabilă, scandaloasă, având drept consecinţă rămânerea ilegitimă a lui Băsescu la Cotroceni. Era şi normal ca, în situaţia creată, USL-ul să declare că întrerupe orice colaboare cu udemeriştii, susţinători zeloşi ai lui Băsescu, în toate măsurile antipopulare şi antidemocratice pe care guvernele patronate de el le-au luat.
De aceea, am rămaşi muţi când în seara zilei de 9 decembrie, la puţine minute după anunţarea rezultelor, în care USL a câştigat cu un rezultat la care nici ei nu s-au aşteptat, domnul Ponta anunţa discuţia amicală avută cu liderul udemerist Kelemen Hunor şi dorinţa lui de a include UDMR în viitoarea formulă guvernamentală. Ne întrebam cu toţii dacă am auzit bine, dacă nu cumva am înţeles greşit? Nu, aşa era, am auzit clar şi răspicat vorbele lui Ponta. Şi-atunci ne-am gândit că procentul uriaş cu care USL a câştigat alegerile, bineînţeles, datorită votului popular, l-au făcut pe Victor Ponta să-şi piardă minţile! Cel puţin pentru moment. Dar rătăcirea aceasta din urmă – mai rea şi mai periculoasă decât cea dintâi! – s-a dovedit a fi una definitivă, fiindcă nimeni nu i-a mai putut scoate din cap ideea trăznită pe care a enunţat-o, de parcă o dragoste subită şi bolnăvicoasă l-ar fi cuprins deodată pentru UDMR.
În cele din urmă ne-am convins că Victor Ponta este o fiinţă lipsită de personalitate, fără principii, o fiinţă labilă, uşor influenţabilă, fricoasă, care, de dragul ciolanului puterii, uită repede tot ce a spus şi tot ce s-a spus despre el. Poziţia pe care s-a postat Victor Ponta este mai mult decât scandaloasă, de-a dreptul mârşavă, fiind la fel de ticăloasă ca şi cea pe care s-a postat Băsescu în urma referndumului din vară. Acesta a ignoarat atunci votul celor 7,4 milioane de români care i-au cerut să plece, Victor Ponta a ignorat acum procentul de peste 60 la sută dat USL-ului, dar automat şi împotriva lui Băsescu şi UDMR.
A încercat s-o justifice – să justifice o mârşăvie? – prin nişte cuvinte ce sunau fals în gura sa, precum: pace socială, armonie, democraţie etc. Niciuna dintre acestea nu justificau în nici un fel aducerea UDMR la guvernarea României. Iar Victor Ponta a ignorat total – dacă l-a ştiut vreodată – îndemnul marelui Simion Bărnuţiu ,,ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi”! Sau ar fi trebuit să nu uite măcar vechiul dicton latin ,,vox populi, vox Dei”! Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu! Oare să nu ştie toate acestea Victor Ponta? Nu cred. Cred, mai degrabă, că Dumnezeu i-a întunecat mintea şi a considerat că votul cu care poporul român a mandatat USL ii dădea dreptul să facă ce pofteşte. Iar ceea ce poftea dumnealui era o desconsiderare a alegătorilor, care le-au acordat toată încrederea că, prin votul dar, vor scăpa de Băsescu şi de toată gaşca sa de mafioţi.
Ceea ce e tragic cu adevărat este că Victor Ponta nu a renunţat deloc la ideile sale de ,,pace socială” cu udemeriştii, cu toate că semnalele primite din întreaga ţară îi cereau să renuţe la ele şi să nu facă nici o cârdăşie politică cu UDMR. Iar dacă lucrurile stau acum aşa cum stau, adică normal, fără UDMR în Guvernul României, aceasta o datorăm, în bună măsură, poziţiei pe care s-au postat liderii PNL, în mod deosebit Crin Antonescu. Iată de ce mulţi dintre cei ce l-au votat pe Ponta şi-au pirdut deja încrederea în el, fiindcă nu mai sunt deloc siguri că un individ care linge ceea ce scuipă va fi capabil să ducă România pe drumul pe care poporul român îl aşteaptă de atâta vreme.
Lasă un răspuns