In memoriam Leonida Lari

Trecu şi anul ca un semn etern

Peste arvoniri basarabene,

Plecaşi din „verbul cel matern”

Ca din războaiele fraterne.

 

Sleiţi de-un drum cu trandafiri

În toi de iarnă, fără zurgălăi,

Păşeau din urma-ţi vii martiri

Spăsiţi, dar şi o turmă de călăi.

 

Călăii spintecau văzduhul

Să vadă dacă ai murit

Ca să-ţi acopere şi duhul

Şi zborul tău spre infinit.

 

Flămânde ciuguleau colive

Albastrele imensităţi,

Un grâu bătut în două pive

Mai lăcrima posterităţi.

 

Convoiul se topea în ploaie,

De cer se agăţau tăceri,

Veneau silabele şuvoaie

Să stăvileasc-un Nicăieri.

 

Un mâine pustiit şi gol

S-a prins de faţa fără vlagă,

Te aştepta un unic Sol

Să te apropie de Blaga

 

De toţi aezii istui Neam

Străpunşi  de lance şi lichele,

Pe care, Doamne, îi aveam

Ucişi în zidării şi schele.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*