Nu perspectiva unei alianţe a USL-ului cu maghiarimea politică i-a deranjat pe liberali. Supărarea a venit din faptul că Victor Ponta, cel mai probabil fără a avea măcar acordul propriului partid, cu atât mai puţin a uniunii, a plusat această idee chiar în seara alegerilor într-un evident gest demonstrativ. O poziţie de forţă prin care a încercat să-şi arate puterea decizională. Din păcate, a fost şi o primă dovadă a faptului că PSD-ul lui Victor Ponta nu s-a dezis de vechile metehne fesenisto-pedeseriste. Şi nu a fost singurul derapaj al formațiunii, anunţurile şi acţiunile imediat următoare ale acesteia încadrând-o în profilul unui structuri cu tendinţe de partid-stat.
Astfel, după anunţarea dorinţei premierului de a guverna dimpreună cu UDMR, anunţ făcut chiar înainte de a fi mulţumit românilor că au dus USL-ul aproape de „monopolul” guvernamental şi parlamentar, PSD a mai azvârlit în capul alegătorului, deja buimăcit de virajul social-democraţiei în braţele revizionismului maghiar, o mostră din manifestarea „ideologică” specifică unui partid-stat, premierul anunţând fuzionarea UNPR-ului cu PSD. Pentru că, după cum a recunoscut chiar preşedintele PSD, în România o singură formaţiune ar trebui să reprezinte centru-stânga. Iar social-democraţii nu vor să împartă nimic, cu nimeni, aşa că absorb (sau încearcă să dezintegreze prin manipulări) eventualii pretendenţi de pe zona de centru-stânga.
Astăzi, PSD nu vrea să împartă nimic cu nici una dintre aşchiile politice din preajmă. Mâine-poimâine însă, PSD nu va mai împărți „nimicul” nici măcar cu societatea civilă, cea activată… politic pe centru stânga şi care i-a fost alături în perioada electorală.
Iar viitorul partid-stat nu şi-a făcut cunoscute pretenţiile doar prin amprentarea ideologică a companionilor de mai ieri! Fără a aştepta să se usuce tuşul pe buletinele de vot, Victor Ponta a ieşit la rampă pentru a readuce în spaţiul public şi profilul liderilor „marcanţi” ai social-democrației. Pentru că, oare ce ar fi PSD fără baronii tradiţionali, dar şi fără „ideologii” fesenisto-pedeseriști?! Printre cei amintiţi pe răbojul restiturilor istorice, listă care ar trebui să ne dea frisoane, s-au numărat atât preşedinţii „de infarct” ai unor consilii judeţene, cât şi el, încarceratul N 0049, măsluit în tuş de deţinut politic de presa apropiată PSD-ului, el, ex-premierul Adrian Năstase care, mai ieri, încerca să-şi toarne singur profilul-gât într-o efigie de plumb!
Prin mulţumirile pe care le-a adus preşedintele de partid acestora, PSD anunţă de fapt restaurarea scutului care le-a lipsit în ultimii ani. Scutul politic din jurul liderilor pe care partidul nu-i lasă la greu. Printre ei și Adrian Năstase, aşteptat pe locul lui „voievodal” din partid. Şi nu trebuie să ne închipuim că fostul premier se va elibera anticipat-condiţionat din pârnaie pentru a deveni cumva un simplu pensionar politic. Căci, fostul premier a tras tare la scris de după gratii, a mai cârpit niște volume (juridice!) pentru a-şi mări ecartul de eliberare condiţionată şi a profita, poate din prima zi a primăverii următoare, de fiecare clipă de care se va bucura la guvernare partidul lui de suflet. Şi, Doamne fereşte(-ne)!, de setea de răzbunare cu care se va întoarce Adrian Năstase în „civilia” politică. Pentru că, pe cine nu lasi să-ţi pună praporul de gât, ţi-l va pune el ţie! Or, Victor Ponta ne-a avertizat deja, ba chiar din seara alegerilor, când ne-a spus clar că, de sabia o va ridica peste capul guvernării cineva, acela de sabie va şi crăpa!
Şi oare cine va ridica dintâi „sabia” când noua putere va începe să-şi dea cu stângul în sângul? DNA, procurorii?! Puţin probabil, fiind de aşteptat ca aceştia să intre într-o stare de expectativă pentru a vedea cum bat „vânturile”… Pentru că şi ei trebuie să-şi recalibreze ţintele de nu vor să crape de sabia răzbunării pesediste, nu?!
De aceea, primii care vor sancţiona derapajele puteri vor fi tot jurnaliştii. Împotriva peniţelor nesupuse se va ridica dară „sabia” guvernanţilor… O sabie care a fost deja scoasă din teacă prin abuziva adoptare a modificărilor la legea audiovizualului printr-o ordonanţă de urgenţă Acolo vor fi înfipţi primii colţi ai cenzurii partidului-stat. Vor urma internetul şi ultimele file ale presei scrise… Nu degeaba noua putere s-a îngrijit să aibă la dispoziţie două trusturi de presă. Ai căror patroni sunt parlamentari ai formaţiunii. Ba, mai are şi câţiva „pioni”, aparent nesemnificativi, din breasla jurnaliştilor, la nivelul media având tot cei trebuie pentru a masca restaurația republicii feseniste. Şi nu va trebui să aştepte întoarcerea ideologului N 0049 de la răcoare!
Așadar, noi am ales! Dar, fără a ţine cont de voia ţării, PSD vrea să ne bage iar cadavrul maghiarimii politice în casă. Şi totuşi, mulţi n-au înţeles trista realiate, imediat după aflarea rezultatelor, reţelele de socializare explodând: „Am învins!”. Am învins, oare? Oare nu am „învins” pentru alţii? Pentru un UDMR care ne este băgat acum pe gât? Pentru un guvern care a luat de a doua zi măsuri financiar-fiscale punitive, de la limitarea cash-ului între firme şi condiţionarea ridicarii de către firme a banilor de salarii din banci de dovedirea plăţilor la utilităţi (!), până creşterea impozitelor locale. Am „învins” oare pentru ca noua putere să amâne creşterea cotei alocate din PIB pentru educaţie? Că doar nu o să investească un guvern de plagiatori în educaţia neamului! Mai degraba ar da banii la Interne să mai instaleze nişte camere de supraveghere prin şcoli! Am învins oare pentru ca posturile la stat să rămână pe mai departe blocate? Ori pentru ca puterea să-i dea unui jurnalist de casă directoratul unei companii de stat? Sau pur și simplu pentru ca Victor Ponta să plagieze fără grijă măsurile de austeritate ale guvernului Boc?
De fapt, nu noi am învins… Ei sunt învingătorii. Şi stânga, şi dreapta unei clase politice meschine care îşi va găsi rapid, dincolo de aşteptările noastre, „echilibrul”. Noi, alegătorii, am fost învingători doar până în clipa în care Victor Ponta a confiscat victoria cu primul lui mesaj-apel către UDMR.
Acesta este tristul adevăr…
Lasă un răspuns