Redăm în continuarea evocării adevăratelor miracolelor folclorului mehedințean, cântecul „Pleacă neica la Armată”, cules de la Gheorghe N. Stănciulescu, zis Ghigă (bunicul preotului), în ziua de 30 septembrie 1973, pe atunci dânsul având 74 ani, fiind născut la 5 oct. 1899:
,,Pleacă neica la armată,
Mă lăsă plângând în poartă.
-Ia-mă, neică, și pe mine,
Să fac armata cu tine!
-Mândră, mândrișoara mea,
Cu mine nu te pot lua!
-Ți-e urât, neică, cu mine,
Fă-mă brâu pe lângă tine!
Ți-e urât, neică și-așa,
Fă-mă trăgători la șea!
Neicuță, nu e păcat,
Căci cu vorba m-ai purtat,
Până când m-ai înșelat?
Și-ai zis, neică, că mă iei
Și-acum nu mai mă vrei!
Du-te, neică, duce-te-ai,
Unde-o sta vântul să stai,
Iubită să nu mai ai!
Iubită cum ți-am fost eu,
Nu ți-ar mai da Dumnezeu!
Că tu n-ai fost încântat
Să săruți obraz curat,
Ci cu rumenele dat,
Decât cu apă spălat!
Când fetele trec la joc,
Eu pun scaldele pe foc!
Când ele-ncep a juca,
Eu încep a legăna.
Cu piciorul legănând
Și din gură blestemând!
Du-te, neică, duce-te-ai,
Unde-o sta vântul să stai,
Iubită să nu mai ai!”
Lasă un răspuns