Naționaliști, curând veți auzi semnalul deșteptării !

Am a le spune românilor cărora le plânge inima pentru  Neam și Țară și pe care îi încearcă din ce în ce mai des sentimentele de rușine și vinovăție ridicând privirile gândului către bravii lor înaintași, că le pregătim cea mai  purificatoare mișcare națională și naționalistă, o adevărată revoluție și revelație, voind a dovedi dintr-o zvâcnire că încă există bărbați adevărați în această țară oropsită, îngenuncheată, jefuită, trădată, folosită, râvnită și parcă blestemată. Căci nu se mai poate, fie dispărem ca entitate națională, risipindu-ne cei mai mulți în lume și așteptând să pierim fizic, cei rămași aici, dar plecându-ne urmașii, după ce prin cazne grele bună vreme rea ne vom duce crucea  în genunchi pe Golgota Neamului, fie ne ridicăm cu o ultimă sforțare, flămânzi și fără vlăguiți de boli și de nevoi cum suntem, dar, mai mult și mai mult, măcinați de durerea din suflete știindu-ne cum am ajuns: ”furajați” cu înlocuitori alimentari, otrăviți cu medicamente fabricate să ne decimeze, adăpați cu apă și sucuri chimizate, îmbrăcați cu zdrențe second-hand, îngropați în biruri, facturi și credite, cu viitorul amanetat cămătarilor lumii pentru câteva decenii prin politici de îndatorare cu dobânzi secătuitoare de către guvernanți, deposedați de avuția națională, de patrimoniul economic, de pământul de sub sate, comune și orașe, stigmatizați drept populație de hoți, țigani, puturoși, corupți și inculți, siliți să luăm ne lumea în cap în exil printre străini spre a le deveni robi și slugi, distruși biologic, psihic, moral, economic… Dar să ne ridicăm Ioane și Petre și Gheorghe și Tudor și Vasile și voi toți împreună cu nevestele, copiii și nepoții voștri, căci peste puțină vreme fi-va prea târziu și vom fi siliți de foame să ne vindem palma de pământ pe nimic!

Politicienii, oligarhii, guvernanții, ziariștii, magistrații, parlamentarii, directorii, primarii, consilierii, prefecții și toți care au Țara pe mâini și ne-au mințit, ne-au amăgit, ne-au înșelat, ne-au trădat, ne-au manipulat, ne-au dat circ fără pâine și ne-au făcut să ne urâm între noi, să trăim în dezbinare și invidie, să ne irosim viața în tribunale, să umblăm cu jalbele pe la ghișee, să dăm peșcheș mai rău decât pe vremea fanariotă, să fim părtași corupției și să nu mai ridicăm capul în lume, ca și cum am fi falși creștini alcătuind o gloată guvernată de impostori, lipsită de moralitate și Dumnezeu. Dar până când? Cât să mai îndurăm strâmbul mers al vieții noastre nici măcar de martiri și voluntari, căci de am ști că ceea ce suferim de 23 de ani ar fi doar prețul pentru înălțarea noastră ca națiune și al propășirii de mâine, am mai suporta dureri și lipsuri încă pe atât, precum după un cumplit război sau cataclism devastator. Dar, vedem că sacrificiul nostru, al celor mulți și cinstiți și săraci, duce la îmbogățirea peste măsură a îmbogățiților, la sfidarea legii a celor care fac legea în propria favoare și la deteriorarea alarmantă a vieții noastre de la o zi la alta, încât am ajuns să râvnim amărâtul de salariu, locul de muncă și ”prosperitatea” din trista perioadă comunisto-ceaușistă cu prețul îndobitocirii de atunci în schimbul celei de acum, mult mai perfidă și de durată, indusă și întreținută fiind cu instrumente mult mai perverse și eficiente.

Dar să ne deșteptăm, români, să ne trezim odată din somnul ca de moarte în care ne-au blocat abilii și trufașii noștri trădători de neam de aici, cei din interior, mânați și cumpărați de către nevrednicii noștri dușmani care din vechime de veacuri ne râvnesc Carpații, Bărăganul, Ardealul, Regatul, Dobrogea, bucata de Dunăre, râurile, delta, marea, bogățiile de deasupra și de dedesubtul morților noștri neresemnați în nenumăratele și neîncăpătoarele cimitire ale patriei! Să ne scuturăm odată din dulcea amară(!) și fatală narcotizare politică, să rupem tăcerea apăsătoare ca de vite duse pe bandă la abator, ca deportații în camerele de gazare naziste, condamnații nevinovați care și la ultima suflare încă sperau să le vină apă de baie pe țeavă…!

Mamă sfântă Românie,
Cui te las și cui ne lași?

Trişti români şi românaşi
Fără vlagă şi mândrie,
Turmă de naivi şi laşi
Izgoniţi în pribegie…!

Căci și voi poate simțiți cu lacrimi în ochi și amară durere în inimă marea amenințare cu pieirea, apropiindu-se moartea care ne învăluie tot mai de apropae pe noi și pe cei dragi nouă și pe cei cărora ar trebui să le lăsăm drept moștenire o țară ca un rai, și nu un tărâm mizerabil al sărăciei și promiscuității, o groapă de gunoi a Europei și un model de faliment moral și economic într-o lume care ne respinge, nu mai crede în noi, ne arată drept exemplu al eșecului post-comunist în contrast cu expansionismul comunist chinezesc care trebuie să arate triumfător, contagios, de invidiat. Haideți buni și bravi români, deschideți ochii, clătiți-vă fața cu apă rece de izvor carpatin și adunați-vă om cu om, căci veți auzi curând semnalul pe care mulți îl așteptați!

Deșteptați-vă, dormirăți
Somn de boală fără leac,
Vreme-n care zămislirăți
Monștri, bestii peste veac,
Trădători de neam sărac!

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*