Chiar dacă la recepţia dată de preşedinte nu era nevoie de Gh(e)işe, politicianul sandalagiu s-a dus totuși la Cotroceni să-şi pună fustele în cap, căzând însă în cea mai penibilă capcană. Fără a se întreba cum de l-au acceptat Cotrocenii la petrecerea dată de Ziua Naţională a României, având în vedere acţiunile lui anterioare de zarzavagiu fără toţi boii la căruţă, ce-şi striga „marfa” stricată pe la porţile palatului, Ioan Ghişe s-a înfiinţat la ceremonial convins că va da o lovitură de imagine. Doar erau acolo toţi diplomaţii pe care nu a apucat să-i sâcâie cu inepţiile lui de conţopist la abac-ul politic! Şi nu mai trebuia să meargă pe la diferitele ambasade să-şi fluture tricoul cel slinos, având ocazia să-și facă numărul, în plină campanie electorală, și chiar în casa celui reclamat. Ce afişe electorale, ce meşuri şi bannere?! O poză în presa internatională cu un Ghişe despuiat în numele poporului ar fi făcut mai mult decât toate erupţiile de (ne)imaginaţie ale anostei campanii electorale.
Pesemne, Ioan Ghişe se şi vedea pe marile posturi de televiziune, îşi închipuia deja numele şi sloganul preluate de telexurile agenţiilor de presă, iar figura-i în ziarele internaţionale. Or, în faţa unei asemenea „popularităţi”, ar mai fi putut electoratul să nu-l îndese în urna de colegiu? Vorba aceea, Dan Diaconescu a riscat un dosar penal, dar nu asta îl doare, ci banii arvuniţi pentru licitaţia Oltchim-ului, pentru o prezenţă similară pe ecrane!
De aceea, fără a se întreba o clipă cum de i s-a permis accesul la recepţia aceluia pe care îl bălăcărise şi, mai ales, sub ce pretext a fost invitat, nefiind nici preşedinte de partid, nici şef de grup politic, şi neavând nici vreo altă „funcţie” decât cea de maimuţoi de rezervă, Ioan Gişe s-a aruncat cu mintea-i cea puţină în cacealmaua cea adâncă. Iar SPP-ul l-a putut ţintui astfel în ridicolul propriei mimici devalizator de simpliste. Or, faptul ca a fost invitat şi lăsat să intre, deşi în mod cert SPP-ul îl avea pe lista de persoane non-grata, ar fi trebuit să-i deschidă ochii că e vorba de o capcană sepepist-prezidenţială.
Şi ar fi fost oare o ocazie mai nimerită pentru a-l face definitiv de băcănie pe senatorul picat parcă cu tâmâia în tot acest scenariu?! Căci, mult prea mândru să se mire cum de a primit o asemenea invitaţie oficială, deşi era cel mai şters personaj, ca importantă politică, dintre toţi cei prezenţi la recepţie, senatorul nu a înţeles mecanismul prin care urma a fi livrat ţării cu pantalonii în vine.
Din fericire, pentru propria-i imagine, senatorul nu a apucat să se despoaie pe de-a întregul, fiind luat pe sus cu tot cu nodul de cravată de care trăgea ca disperatul, dând impresia, nu că ar vrea să-şi dea pe afară fetişurile, ci părând că şi-a dus mâna la nodul cravatei pentru a se strânge de gât, într-o clipă de sinceritate, în numele celor şapte milioane de alegători.
Este evident, nici de ar fost mai iute, senatorul nu ar fi apucat să arunce mai mult decât haina de pe el. Pentru că oamenii de ordine, ba, însăşi vigilentul scafandru politic ajuns matelot pe puntea unui marinar de „suprafaţă”, ce ruşine!, recte conslierul de stat Dorel Onaca, erau cu ochii şi periscoapele pe afişul-ambulant Ioan Ghişe. Şi cum altfel când era clar că senatorul, care nu ausese nici o problemă în a se căţăra cu picioarele pe monumentul eroilor pentru a-şi debita inepţiile, nu ar fi avut nici o reţinere în a păta ziua naţională cu unsoarea de pe tricoul lui slinos. Prin urmare, deşi nu a apucat nici măcar să-şi arunce haina de pe el, senatorul a fost luat pe sus în plin cart de observaţie şi azvârlit de pe puntea Cotrocenilor în marea de mulţime care, ghinion!, secase de mai multă vreme de la poarta preşedintelui.
Senatorul a primit dară ce merita: un pic de răcoare la subraţ! Iar asta e bine. Numai că nu putem ignora faptul că mateloţii preşedintelui au preferat escaladarea previzibului într-un moment dranjant şi iritant doar pentru ca senatorul să cadă definitiv în penibil, în loc să fi stopat de la început acţiunile măscăriciului. E drept, SPP-iştii se vor scuza că nu aveau de unde să ştie ce va face senatorul: urma să-și băge foietaje în burţoiul cel dizgraţios sau îşi punea slana la bătaie pentru ideea lui fixă? Mai ales că ei nu deţin detectoare de tricouri anti-băsiste! Şi nu întodeauna un tricou slinos, chiar de miroase de îţi mută nasul, are pe el inscripţia marotă care nu ar mai prinde nici măcar o petrecere de halowen.
Dar, pe cine nu laşi să se dea în stambă, îţi pune ţie praporul în poartă! Pentru că nu era sificient doar ca senatorul să fie aruncat în stradă. El ar fi trebuit şi amendat de jandarmii de la poarta Palatului. Altminteri, fără un proces verbal de tulburare a petrecerii de către cel cu tulburări de logică, senatorul dă el acum Cotrocenii în judecată pentru tulburarea dreptului lui de a înfuleca moca la petrecerea de 1 Decembrie!
Lasă un răspuns