Ziua porţilor deschise spre… nesimţire

Nu ar putea supravieţui politic şi public dacă nu ar compila ideile altora! Şi cum nu-şi poate crea propria-i originalitate în mesajele destinate publicului, fură fără ruşine din fastul celorlalţi pentru a străluci şi el cât de cât de sub mormanul de ignoranţă… Şi cum să nu fi profitat tocmai el de celebrarea Zilei Naţionale?! Mai ales că, dacă tot nu a mai mers nici un lider important al USL-ului la Alba Iulia, iar asta pentru ca preşedintele ţării, rămas la o adică singur cu poporul la Bucureşti, să nu ia carecumva partea de caimac a festinului de sub Arcul de Triumf, nu era şi păcat să nu încerce să confişte, fie şi parţial, momentul în favoarea unei ultime ieşiri publice a cavaleriei roşii înaintea alegerilor? Aşa că, fără să anunţe nimic din timp, Victor Ponta a măscărit un fel de ceremonial în fieful lui mai mic de la guvern.

Şi chiar dacă s-a lamentat cu luni în urmă că nu sunt bani pentru defilarea oștirii, chiar dacă l-a lăsat la acel moment pe ministrul Apărării să lanseze zvonuri privind o iminentă anulare a festivităţilor, premierul a găsit acum banii necesari. Nu pentru a da Armatei Române suficiente fonduri pentru a mărșălui în grandoarea întregului dispozitiv tehnic pe care îl deţine, ci pentru a acoperi clădirea guvernului cu un tricolor imens. După cum avea să recunoască singur, ideea i-a venit când a auzit mesajele date de un anumit personaj (nu a spus cine, că atunci era vorba de un nou plagiat intelectual!) care a cerut românilor să arboreze steaguri la ferestre sau balcoane!

Lui Victor Ponta nu i-a ajuns însă doar „inaugurarea” uriaşului tricolor de pe clădirea Palatului Victoria. Pe care l-a dezvelit fără a se mai plânge că îi sunt puse la dispoziţie ceremoniale şi primiri „ceauşiste”. Iar în încercarea de a capta câţi mai mulţi români la festivităţile proprii de la fieful său din Piaţa Victoriei, premierul a mai declarat „1 Decembrie” şi ziua porţilor deschise la guvern. Astfel, deşi avea la dispoziţie oricare altă zi a anului pentru a-i lăsa pe români să-i vadă biroul înţelepciunilor sale „de urgenţă”, premierul a organizat ademenitorul ceremonial în ziua în care românii trebuiau să fie în locurile de cinstire ale înaintașilor.

Or, lăsând la o parte impertinenţa de a fi deschis porţile „ospitalităţii” sale în mod voit înaintea defilării Armatei Române pe sub Arcul de Triumf, pentru că parada militară este şi un omagiu adus înaintaşilor, iar înainte de toate aduci prisosul de recunoştiinţă eroilor neamului prin defilări şi depuneri de coroane la monumentele neamului, abia apoi poţi să confişti o partea a Zilei Naţionale pentru a celebra politicul şi a-ţi lăuda public activitatea de manageriere a ţării, Victor Ponta s-a mai remarcat, cum altfel?, şi prin alte mojocii.

În primul rând, a reiterat una dintre marotele, nu electorale, ci anti-băsesciene, dragi USL-ului: ciuntirea imnului naţional. Acum nu s-a mai „sărit” doar versul fatidic pentru proiecţia inteligenţei unor uslişti, care văd în versurile Imnului Național o proferare a măreţiei actualului Traian (!), ci au fost eliminate toate acele strofe pe care, după cum precizează legea, oficialii erau obligaţi să le intoneze în cadrul unui moment festiv. Mai alea că era vorba de Guvernul României! Dar meschinăria ciuntirii în numele unei presupuse nepolitizări a imnului a fost nimic pe lângă ceea ce a urmat în procesul de denigregare a simbolurilor naţionale chiar de Ziua României.

Prins într-o baie de mulțime, poate prea „electrizantă”, de toți ce s-au înghesuit să viziteze „vila Ponta” la prima oră, premierul a început să acorde… autografe. Dar nu pe fluturașii cu chipul lui de candidat neinspirat, ci pe steagurile tricolore oferite în dar vizitatorilor! Probabil s-a gândit că dacă un candidat ecologist din tabăra unuia dintre consilierii lui şi-a permis să facă afişe electorale cu harta României pe care tronează numele lui anemic, de ce să nu-şi fi mâzgălit şi el, candidatul Ponta, numele pentru memoria neamului?! Problema este că Victor Ponta nu este doar un simplu candidat gata să profaneze orice doar pentru a-și promova privirea goală. El este şi un înalt oficial al Statului Român. Or, gestul lui de piţipoancă electorală se constituie într-o adevărată ofensă adusă jertfei înaintaşilor. O întinare a memoriei tuturor acelora care au scris cu sângele lor meritul de a fi păstrat tricolorul neatins, nespurcat şi nesupus mânilor acaparatoare ale unor vremelnici veneteci.

De fapt, măcar de Ziua Naţională ne-am fi aşteptat la cu totul altfel de mesaje şi reacţii din partea USL. Am fi vrut să vedem o forță politică și socială care își trimite liderii în Ardeal pentru a le transmite românilor că nu sunt singuri. Mai ales că, din ce moment ce se laudă că „oricum Bucureştiul este câştigat” (electoral, desigur!), chiar nu mai avea nici un rost ca detaşamente întregi de „oficiali” și politruci să se înghesuie în acelaşi loc doar pentru a-l provoca pe Traian Băsescu.

Bunăoară, de Ziua Naţională, o parte dintre liderii USL ar fi trebuit să meargă și la Sfântu Gheorghe. Acolo unde, chiar înainte de 1 Decembrie, primarul urbei a lansat mesajul că „nu vrea un deputat român în oraşul lui”. Fie doar și pentru o asemenea mojicie, USL ar fi trebuit să meargă masiv în toate acele pieţe în care maghiarimea politică se tot strânge pentru a cere autonomia Ardealului şi federalizarea României. Tot de Ziua Naţională, Ponta şi Antonescu ar fi putut să-şi trimită „curajoşii” emisari politici și în secuime pentru a boicota manifestările… sportive dedicate autonomiei, organizate de felurite societăţi pentru ţinutul secuiesc (!).

USL a rămas însă același uriaş, nu invicibil, ci indiferent, cu toate picioarele lui de lut adânc înfipte în siguranța politică a Bucureştiului. Poate și pentru faptul că manifestările de Ziua Naţională erau numai potrivite pentru a se insinua cu un ultim mesaj al unei ultime mari adunări publice de dinaintea alegerilor. Iar dacă se dovedeşte că uniunea şi-a adus şi „susţinători” pentru ca aceştia să strige lozinci în timpul manifestărilor de la Arcul de Triumf (în public remarcându-se figurile deja cunoscute ale unor demonstranţi „de serviciu”), atunci răspunsul ţării ar trebui să fie pe măsură pe 9 decembrie.

P.S.:

Uriaşul tricolorul de pe clădirea guvernului a avut o măreţie pe care nu o putem nega! Totuşi, înainte de a fi pavazoat clădirea guvernului, poate că Victor Ponta ar fi trebuit să solicite restaurarea inscripţiei „Budapesta” pe Arcul de Triumf, inscripţie acoperită la presiunile năpărlicilor maghiarimii politice pentru a se şterge din Istorie sacrificiile Armatei Române eliberatoare. Şi i-ar mai fi rămas bani și pentru a asigura Armatei o defilare măreață. Pentru că, în faţa ameninţărilor maghiarimii politice vizând autonomizarea şi federalizarea României, Statul Român trebuie să trimită mesaje clare ale unităţii sale. Iar Armata trebuia să mărșăluiască în cât mai multe orașe. Pentru a transmite un mesaj clar veneticilor și detractorilor, dar şi insipidului ministru al Apărării, despre ceea ce înseamnă sacrificiul înaintaşilor! Care nu „şi-au lăsat oasele aici şi aiurea”, domnule ministru!, ci au făcut jertfa supremă pentru ca astăzi să avem un Stat Naţional, Suveran, Independent, Unitar şi Indivizibil.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*