Lista martirilor români din judeţele Covasna şi Harghita, căzuţi pradă intoleranţei, în perioada 1848 – 1989

Peste 100 de martiri români au căzut pradă intoleranţei în momente de puternice tensiuni interetnice, altele decât războaie, evenimente care au avut loc în ultimul secol şi jumătate (1848 – 1989), în localităţi din judeţele Covasna şi Harghita. Principala cauză a morţii acestor martiri a fost activitatea lor în calitate de lideri ai populaţiei româneşti, sau pur si simplu “vina” de a fi români. O bună parte din ei au murit în condiţii deosebit de tragice fără a fi înmormântaţi după datina creştină. Doar la câţiva dintre ei familiile au reuşit să le ridice o sfântă cruce în cimitirele parohiale. Iată mai jos lista provizorie a martirilor români din localităţile judeţelor Covasna şi Harghita, identificaţi până în prezent.

Anul 1848

– Ioan Popovici, învăţător din  Sfântu Gheorghe, în octombrie 1848 a murit, în condiţii neelucidate. Cei care cunosteau împrejurările morţii sale “înfricoşati, terorizaţi, răspundeau: n-am vazut, n-am auzit”.

– Ioan Ciucăşel, ofiţer român din Araci, împuşcat în bătalia de la Cornăţel  din vara anului 1848, la vârsta de 46 de ani, “fiind primul martir cunoscut pe care l-a dat comuna Araci pentru idea de libertate”.

– Ţăran Gavril Ioan,  a murit în timpul retragerii trupelor pe muntele Harghita, după lupta de la Albeşti, Sighişoara.

– Nicolae Muscă, căpitan din Subcetate, pe a cărei piatră funerară este menţionat că a fost “participant la rezbelul pentru libertate din 1848”,

– Iacob Gafton, din Subcetate, rănit în luptele din zona Chichişului, mort în 1848 în spitalul din Braşov; 21 bărbaţi români, ucişi în munţii Ciucului; șase bărbaţi  români din Vidacut, jud. Harghita; cinci bărbaţi români în Tăureni, jud. Harghita; trei bărbaţi  români  în Chichiş, jud. Covasna; doi bărbaţi  români din Zagon, jud. Covasna; doi preoţi români din  Giurgeu-Bicazul Ardelean, fostul jud. Giurgeu, azi jud. Neamţ; un bărbat român din Întorsura Buzăului, jud. Covasna, ucis de “revoluţionarii” unguri în mod “tirăneşte”; un bărbat român din Ozun, jud. Covasna “ucis de insurgenţi în mod barbar”.

 Anul 1849

– pr. Iacob Popovici din Poian, jud. Covasna, “omorât de oameni necunoscuţi

 Anul 1867

– pr. Petru Pop, protopop din Breţcu, liderul românilor din Treiscaune în timpul Revoluţiei din 1848/1849 –  decedat în 1867 – “lovitu de cătăni”.

 Anul 1918

– pr. Ioan  Coman  din Sita Buzăului – condamnat la moarte prin spânzurătoare, pentru trădădare de “patrie”, după trei ani de temniţă în Ungaria, este eliberat  sub forţa evenimentelor, dar  mizeriile şi tratamentul la care a fost supus în timpul detenţiei a condus la moarte sa la 6 noiembrie 1918,  la vârsta de doar 47 de ani.

 Anul 1921

– plutonier de jandarmi Ioan Tatu din Aita Mare, sergent jandarm Ioan Grindeanu din Aita Mare, “căzuţi la datorie pe altarul patrie”, în confrutări armate   cu localnicii.

 Anul 1940

– Dumitru Rusan din Zăbala,  omorât cu violenţă de concetăţenii maghiari

– Nicolae Braşoveanu din Zăbala ,                   -“-

– Ioan Braşoveanu din Zăbala,                          -“-

– Ioan Sandu din Zăbala,                                   -“-

– David Păcurar din Belin,                                -“-

– Gheorghe Roman din Zagon,                         -“-

– Simion Gavrilă din Zagon,                             -“-

– Gheorghe Anton din Zagon,                           -“-

– Alexandru Bobina din Covasna,                     -“-

– Bogdan Stefan din Aita Seacă,                         -“-

– Avram Baicu din Păpăuţi,                                 -“-

– Nicolae Boldea, epitropul bisericii din Breţcu, Ioan Boldea  şi Nicolae Boldea jr. fii lui Nicolae Boldea – după ce bătrânul Boldea şi fii săi au fost bătuţi, schingiuiţi şi torturaţi îngrozitor, în ziua de 16 septembrie 1940, o grupă de soldaţi maghiari, cu concursul unor localnici de etnie maghiară,  i-au condus în vârful muntelui Măghieruş unde i-au legat de câte un brad şi i-au împuşcat.

– Ioan Popescu, consilier bisericesc din Mărtănuş – în zilele de 15-20 septembrie 1940, a fost bătut şi schingiuit şi apoi omorât cu topoarele şi aruncat pe o grămadă de gunoi, de unde după mai multe zile a fost luat şi înmormăntat.

– Ilie Ţepeş, român din Tulgheş (Hagota). Pe data de 1 octombrie 1940, în Ditrău s-a petrecut una din crimele cele mai abominabile din cei patru ani de dominatie maghiară. Pădurarul român, în trecere prin Ditrău, a fost maltratat de un grup de 22 persoane, civili şi militari maghiari,care l-au tăiat şi apoi l-au aruncat de la etaj pe pavajul pieţii.

 Anul 1944

– Ioan Pop din Corbu, mort înainte de 20 aprilie 1944, într-un lagăr de muncă fortată  din Ungaria, unde au mai fost deportaţi 80 de români din Corbu începând cu anul 1940.

– Gheorghe Stoica din Corbu, mort înainte de 20 aprilie 1944, într-un lagăr de muncă fortată  din Ungaria, unde au mai fost deportaţi 80 de români din Corbu începând cu anul 1940.

– Ioan Ciomaciu,  oier din Covasna

– Dumitru Gavrilă, oier din Covasna, (tinerii ciobani români au fost linşaţi în mod sălbatic de mai mulţi locuitori din Pachia în frunte cu primarul localitaţii la data de 28 august 1944)

– 13 ostaşi români ucişi în ziua de 13 septembrie 1944, de către localnici de etnie maghiară din Aita Seacă şi aruncaţi într-o groapă comună în vechiul cimitir al satului.

 – Ioan Ardelean, notar, în toamna anului 1944 a fost împuşcat în apropierea satului Imper. Soţia sa, însărcinată în luna a șaptea, a fost siluită şi apoi îngropată sub o stivă de lemne.

– Dinu Dumitru, militar grănicer în Filiaş, judeţul Odorhei, l-au împuşcat pe la spate şi apoi i-au scos dinţii.

– doi grăniceri români din Comandău, ucişi de localnici.

 Anul 1947

– pr. Alexandru Coşocariu din Corbu; la 21 aprilie 1941 a fost crunt bătut şi lasat în agonie, fiind condamnat la opt ani de închisoare pentru o pretinsa conspiraţie împotriva siguranţei statului; ca urmare a suferinţelor din detenţie,  moare în anul 1947

 Anul 1948

– pr. Ioan Rafiroiu, protopop din Târgu Secuiesc, după martirajul suferit în detenţia din închisoarea de la Sfantu Gheorghe unde a fost intemniţat în perioada ianuarie – martie 1945, loc în care s-a “bucurat” de un regim special…. “ca şi cel mai mare criminal”, s-a îmbolnăvit grav psihic suferind cumplit până la obştescul sfârşit al vieţii,  în vara anului 1948.

 Anul 1951

– ieromonahul Dionisie Şova de la mănăstirea Făgeţel, la 3 august 1951 a fost gasit spânzurat în uşa mănăstirii, în urm alui gasindu-se un testament la unul din localnici. Ulterior s-a descoperit ca testamentul era fals.

 Anul 1952

– Pr. Nicanor Filip din Barcani, mort în închisorile comuniste.

– Pr. Aurel Negoiescu din Întorsura Buzăului ( a construit  biserica din Gheorgheni ), mort la canalul Dunăre – Marea Neagră.

 Anul 1989

– Aurel Agaghe, maior de miliţie din Târgu Secuiesc. Pe data de 22 decembrie 1989, în centru oraşului, s-a produs una din cele mai oribile crime. Trupul profanat al maiorului Aurel Agaghe a rămas pe caldarâmul străzii 3 zile;

– Col. Dumitru Coman, şeful securităţii din Odorheiul Secuiesc, a fost maltratat apoi spânzurat în centrul oraşului după care a fost călcat în picioare şi bombardat cu pietre;

– Gabi Dănilă, subofiţer de miliţie din Zetea, în 22 decembri 1989 a fost maltratat şi ucis;

– Liviu Cheuchişan, şeful postului de miliţie din comuna Dealu, în 22 decembrie 1989 a fost ucis prin linşaş de localnici maghiari în condiţii de nedescris (i s-a tăiat capul iar trupului i s-a dat foc). În aceleaşi împrejurări, pe lîngă cei patru ofiţeri şi subofişeri romîni, au fost  omorâţi şi trei poliţişti maghiari.

În Revoluţia din Decembrie 1989, din judeţele Covasna şi Harghita şi-au dat jertfa supremă pentru libertate eroii:

– Constantin Brânză, erou martir, militar în termen din Vâlcele.

– Gheorghe Şuiu, erou martir din Sf. Gheorghe;

– Marinel Constantin Cotfas, erou martir din judeţul  Harghita;

– Sorin Stan, erou martir din judeţul Harghita;

– Ion Simion, erou martir din judeţul Harghita;

– Eugen Antal, erou martir din judeţul Harghita;

– Vasile Nedelcu, erou martir din judeţul Harghita;

 

Un răspuns la “Lista martirilor români din judeţele Covasna şi Harghita, căzuţi pradă intoleranţei, în perioada 1848 – 1989”

  1. dacul spune:

    Urasc ungurii criminali.Nu-i vreau in Transilvania si in Romania au fratii mamei mele au fost batuti de unguri ca nu stiau sa vorbeasc ungureste iar bunicul din partea mamei a fugit in Regat ca au vrut ungurii sa-l omoare in 1940 cand au ucis romani de-ai nostrii la Treznea Ip Moisei.Nu a fost condamnat nici un ungur pentru acele crime iar astia nu au fost expulzati dinRomania si mai ales de la noi dinTRANSILVANIA .Nu-i vrem in romania.MARS LA VOI ACASA CRIMINALILOR TARA ASTA NU-I A VOASTRA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*