Am ajuns s-o aflăm și pe aceasta: Valeriu Matei e în VIZUINA negîndirii unor saltimbanci ai literaturii și științei moldave o mare inexistență, un nepoet, un nepatriot, un neom, un nedemn de vreo funcție, rîvnită și de guralivii, care în loc să învețe a scrie la cei 50 și ceva de ani, țipă ca din gură de șarpe pe orice site și pe la orice uniune, editură și ONG, pînă mai ieri finanțate din belșug de Petre Guran și Institutul Cultural Român, Filiala Chișinău. Institut, ce poartă numele și renumele lui Mihai Eminescu, deși doar proiecte Pro Eminescu nu a susținut cel de-a fost șef și a promovat pe deplin sintagma șefului său, Horia Roman „Tapetievici”, un ovreu pentru care Eminescu nu era decît “mortul din debara”, iar poporul român – un rahat. Simplu, clar și dezgustător!
De fapt, Dl Petre Guran nu trebuia nici măcar numit în functie, fiindca a dat undă verde, cu foarte mici exceptii, doar unor proiecte prin excelență pornografice, ale persoanelor cosmopolite, profitoare, lipsite de identitate națională, proiecte editoriale de Cartier, aparținînd unor kgb-isti notorii și balalaici lifterare de trei bani, ele însele fără de operă, dar avînd tupeul să candideze la Premiul Național, care, nu se știe de ce, au uitat că provin din tați kgb-isti, și ei înșiși acum, după ce-au pierdut finanțarea Soros-ului și a ICR-ului, își permit nerușinarea să-i taxeze pre toți cum vor ei. Vă mai amintiți doar un vers pornoliric, mai mult decît celebru, al unuia cu acuzele? „Melcul o f… pe măsa”. Concluzia vă aparține.
După ce-au supt decenii bune din organul local al miliardarului Soros, aceste genii INVIZIBILE au dat de ICR, unde prost-moderniștii au fost acceptați cu… căldură. Ca și-n Consiliul de conducere al scriitorimii, de curînd. Cu hurta. Ele, șopîrlele fără har, dar cu ambiții de Premiu Național, cel puțin, sug finanțe și nu doar finanțe, pupînd caftanele cui trebuie, iar Filat pentru ele, pentru aceste tîrîtoare, este idolul cel mai potrivit, fiindcă fără susținerea verde a acestuia nu mai pupau nici un ordin, nici o medalie, nici un titlu de… glorie. Zece pentru abilitate! Zece pentru pupinTurism!
Anonimi la senectute, fără operă, dar cu vise de milioane, crezuții scriitori parcă au căzut de vii în propriul mormînt din ziua cînd au aflat că la fel de anonimul Guran nu le va mai da de supt din bugetul statului român, iar în locul lui la Chișinău va fi numit director… Valeriu Matei. Vai, se tînguiau ei în barul din fața kgb-ului orășenesc, Apărătorul producției noastre pornografice nu mai este! Se simțeau lezați în marele lor spirit național, ei, kgb-iștii de meserie, deconspirați de Matei în serialul său din 2001, găzduit de anticomunistul săptămînal de mare curaj “ACCENTE”. Mai ales, „fiul Dumnealui” (numele secret al tatălui kgb-istului de Cartier) făcea spume la gură, punîndu-l la zidul infamiei pe Matei. Pentru că Matei nu va mai susține pe banii României hulirea României, pentru că el nu va admite ca numele lui Eminescu să fie dat la gunoi pe banii ICR-ului ce-i poartă chiar numele, pentru că proiectele fără identitate națională vor fi anulate, pentru că tendințele masono-porno-libertiniste nu vor mai sta în capul mesei la ICR. Ah, da, au înțeles perfect șopîrlele avide de bani și de glorie seacă. Au aflat că Matei va fi groparul ambițiilor fără temei ale lor! Și de-atunci turbă toți ciobanii avortați de cultura locală, turbă la propriu cei care împreună cu semnăturile petiției ce-o inventară rîdeau în hohot la catafalcul lui Aureliu Busuioc, pe care-l deplîngeau faraonește a doua zi într-un jurnal.
Dragii mei cititori, un Poet este cel mai eficace apărat de cărțile sale. Iar Valeriu Matei, ce n-ar zice aceste balalaici dezacordate, chiar are Cărți! Și ele îi vin întru ajutor. Deși ele, balalaicile din piele de păun, vor să-l anuleze și din istorie. Cu totul. Ca și pe Vieru, în timpul vieții lui pe pămînt. Ca și pe Dabija. Ca și pe Strâmbeanu. Iar de cîteva zile și-au scos tunurile de prin debara și ochesc în Matei și-n istoria vieții lui, pe care el și-a trăit-o pe baricade, și pentru tunarii de azi. Iar el a făcut istorie, oameni nebuni! Deși ei, cei din urmă, vor să-l secere și din conștiința națională a neamului său, pentru care a luptat de la 1989 pînă azi. Iar faptul acesta, anonimii și anonimele cu premii, ordine și medalii nu pot să i-o ierte.
De-ar fi să rămînă în arhivele sufletelor noaste doar o imagine cu un discurs înflăcărat al lui Matei, de-ar fi să nu demagnetizeze istoria măcar o emisiune radio sau televizată cu participarea enciclopedistului de la Cazangic, de-ar fi să citească nepoții nepoților noștri peste vremi doar poemul antologic “Ziua a Cincisprezecea.III”, pe care l-am mai numi și “Răstigniți-l pe Mihai Eminescu pentru că este Divin” și tot va rămîne numele Valeriu Matei în vreun catastif al istoriei Basarabiei. Dar ce va reține veșnicia din favoriții proiectelor pornografice susținute financiar de Soros și Guran? Că “melcul o f. pe măsa?” Poemul magistral “VACA?”. Romanul “Oaia de după oaie?”. Piesele de zero carate ale lui WCiobanu? Ah, da, cineva le va reține, totuși… KGB-ul, familiile desufletizate, perversiunile semiintelectuale de la catedre și spelunci, curvele, homosexualii, lesbienele, narcomanii și toți dezaxații Moldovei. Iar desfrînare cîtă frunză și iarbă semănat-au “OPERELE” lor. Săracul de Mihai Eminescu…
A trăit sărac și umilit, ca toate pușlamalele imorale din veac să se scalde în banii alocați în permanență ba de un Soros, ba de un institut ce poartă cu nerușinare numele omului total al culturii eterne! Tresari, geniu al literaturii române. Tresari, tresari continuu, atîta timp cît jupînele-n bikini și botfori cu toc înalt și kgb-iștii, fiii “Dumnealui”, pozînd cu păunii în brațe, în stare de ejaculare verbală, și cu alură blasfemiatoare de Christos, vor să răstignească și tot ce a mai rămas din spiritul și idealul tău românesc, cu aprobare de la Guvern și din Iad.
Tresari, căci banii transferați de institutul ce-ți poartă numele s-au dus, de fapt, pentru nimicirea numelui tău și anularea renumelui tău, Eminescule drag, renume de la care li se face tot mai rău balalaicilor aliterare din semiMoldova. Îndrăgi-iar ciorile. Și…
P.S.:
Am scris acest pamflet și-am ieșit în tîrg. Mă-ntîlnesc cu un membru al uniunii de scriitori, acum favorizat al noii conduceri pldm-iste. Tot el și semnatar al petiției antiMatei. „Îți stă în gît Valeriu Matei?” îl întreb. „Da, recunoaște franc acesta, îmi cam stă…” . „Acolo și să îți rămînă!” îi dulce triluiesc și mă duc acasă, de teamă să nu-l văd cumva și pe taică-su, și pe “Fiul Dumnealui”, și pe toți cei scăpați din scăldătoare direct în brațele celui de care fugim…
Lasă un răspuns