Singura lor şansă de a mai intra în parlament ar fi, pe lângă ciupirea câte unui mandat în colegiile „tradiţionale”, la mare concurenţă însă cu radicalii din celelalte partide maghiare, obţinerea unor fotolii parlamentare la redistribuire. La redistribuirea majoritar proporţională care ar putea umfla schema de aleşi ce ling câte patru ani la osânza ţării cu peste 100 de noi muşterii… De fapt, ca un făcut, „ignorarea” de către social-democraţi a rostului de a fi îndreptat legea electorală imediat după ce au preluat puterea, le cade de-a dreptul mănuşă. Căci, fără acest surplus la bufetul parlamentului, şansele lor de a mai fi intrat în forul legislativ, într-un număr care să mai conteze în cazul jocurilor politice, ar fi fost nule.
E adevărat, PSD nu a lăsat în mod intenţionat burdihanul electorală să crape doar pentru a se îndesa în ea câţi mai mulţi parlamentari ai maghiarimii! Este doar o consecinţă a „pragmatismului” de care a dat dovadă Victor Ponta când şi-a dat seama că mai mulţi parlamentari nu trebuie să însemne neapărat o mai bună reprezentare a românilor în înaltul for, ci o nesperată ocazie de a da satisfacţie nenumăratelor guri care s-au strâns la coşul cu trandafiri al aşteptării. Că, pe lângă zecile de mandate în plus pe care le vor prinde social-democraţii, vor mai rămâne şi suficiente scaune pentru maghiarimea care alminteri ar putea privi parlamentul doar în cărţile poştale, nu contează pentru PSD. Care speră că va fi suficient de „majoritar” pentru a nu-l deranja prezenţa pe mai departe a maghiarimii politice şantajiste în Parlament.
De noile hălci de putere pe care le va furniza aberanta redistribuire majoritar proporţională nu vor beneficia însă automat şi celelalte partide. Bunăoară, pentru democrat-liberali, umflarea parlamentului cu zeci de noi fotolii nu va fi de nici un folos. Dimpotrivă, aceştia vor trebui să se declare mulţumiţi dacă vor reuşi să recupereze măcar o parte din teritoriul parlamentar de pe care şi-au executat opulenţa, aroganţa şi frustările la adresa românilor. Nici vorbă să le mai iasă de un supliment care ar avea unde să intre prin suplimentarea aberantă a forului. Şi cam la fel stau lucrurile şi în cazul celorlalte formaţiuni care „ard” şi ele la cazanul cu smoala parlamentarismului.
Aşadar, aşteptându-se la o firească revărsare a cazanelor pline de cazne în capul marionetelor legislative ale fostei guvernări, PSD ar putea îndesa la butoiul cu miere neaşteptat de multe mandate „suplimentare”. Dar ei nu depind în mod drmatic de aceste noi fotolii. În schimb, maghiarimea politică are nevoie ca de aer de spaţiul suplimentar lăsat de guvernul Ponta, fiind singura lor posibilitate de a-şi asigura o reprezentare parlamentară care să mai conteze.
În acest context, recentele vorbe ale preşedintelui Băsescu vizând necesara respctare a deciziei românilor de a avea un parlament cu numai 300 de locuri nu au deranjat atât mâţa social-democrată a guvernului, cât mai ales hienele udemeriste. Căci, dacă s-ar impune acum respectarea acelei decizii a românilor, şi s-ar reduce numărul de parlamentari, PSD şi-ar băga lejer mustăţile în smântâna ei de politică, dar hienele nu ar mai prinde nici măcar un zgârci putrezit din cadavrul politicii.
Or, Gyorgy Frunda are de ce să simtă în gură acel gust amar când îl aude pe şeful statului vorbind iarăși de reducerea numărului de parlamentari! Este gustul fricii de a pierde. Dar nu intră totuşi în panică, dimpotrivă, rotind rozeta subterfugiilor, el insinuează acum germenii unei noi fobii de care ar trebui să sufere românilor când le vorbeşte Traian Băsescu. Şi a trebuit să vină el tocmai de la Bruxelles, între două jupuiri de piele de pe obrazul României, pentru a ne lumina! Căci, oare cum de nu ne-am prins noi oare că un parlament mai mic, după cum vrea preşedintele, înseamnă o instituţie mult mai uşor de controlat de către acesta?! Este motivul pentru care Frunda a început să vocifereze că Parlamentul României trebuie musai să fie cât mai mare! Pe la vreo 500 de parlametari, să nu poată marinarul să-i bage pe toţi în cambuza şantajului! Iar pentru asta, fireşte, politicianului nu i se mai pare deloc că România este prea mare, ca în clipurile proautonomiste, ci numai nimerită să-și mai bage în ea pe mai departe puii de năpârcă.
Pentru Frunda nu mai contează nici măcar cheltuielile suplimentare într-un an al unor rambursări împovărătoare. Pentru el, cum 300 e egal cu 500, şi 0,18 e totuna cu 0,21 la suta din bugetul ţării, cam la cât s-ar ridica inutila suplimentare. Pentru că, în termeni reali, doar mobila suplimentară va aduce un plus valoare noului parlament! Şi ce dacă pentru a face economii la sutimile nenumărate de Roberta s-au tăiat mai agârţ salariile şi pensiile? Ţara să plătească dacă vrea reprezentare parlamentară, nu?!
P.S.:
Până mai ieri, parlamentul era prezentat de-a dreptul ceva total inutil… Că nu-şi mai făcea treaba. Şi astăzi e la fel, că îi face Victor Ponta de petrecanie ori de câte ori mai (t)rage câte o ordonanţă, precum cea pe audio(vizual), să nu apuce aleşii să-şi dea cu presupusul, numai că el este esenţa acestor alegeri. După ce vor trece alegerile, va forul deveni la fel de inspid ca până acum. Doar ceva mai transpirat, că 500 de bărzăuni vor trebui să se înghesuie pe locurile celor 300 de muște trecute în iernat. Să vezi atunci pumni şi picioare…
Lasă un răspuns