Borboly Csaba chinuit brusc de „spiritul toleranţei”!

Nu e pentru prima oară. A mai fost cuprins de astfel sentimente cu ceva vreme în urmă, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale. Şi atunci şi-a amintit brusc că în judeţul pe care îl păstoreşte mai trăim şi noi, românii. Şi-atunci dintr-odată a simţit nevoia de a ne cunoaşte, de a comunica cu noi, de parcă nu ar fi trecut patru ani de mandat de preşedinte al jueţului, din prima legilatură, şi, deci, nu a avut timp nici să ne cunoască, nici să comunice cu noi. Dar nu l-a ţinut mult, fiindcă după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, adică aşezat din nou în fotoliul de preşedinte al judeţului, a uitat repede de cele rostite, aşa că altceva în afara chestiunilor legate de autonomia ţinutului secuiesc nu l-a mai interesat.

Acum, aflu, cu bucurie că, în sfârşit, după 22 de ani de ,,democraţie”, în sala de protocol a Consiliului Judeţean Harghita, prin bunăvoinţa lui Borboly Csaba, şi-au găsit loc şi câteva fotografii ce amintesc celor ce trec pe acolo că în acest judeţ  există şi români, pe lângă cei de etnie maghiaro-secuiască. Sunt monumente emblematice pentru românii harghiteni, care atestă prezenţa lor pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, aşa cum este Mănăstirea Doamnei din Topliţa-Moglăneşti (1658), sau obiectele de cult aflate în Muzeul Mănăstirii ,,Sfântul Ilie” din Topliţa, ctitoria întâiului Patriarh al României, Dr. Elie Miron Cristea.

Regretând – zicea Borboly Csaba – că nu a avut ,,cineva grijă” să-i sugereze această idee (Cea de expunere a fotografiilor respective) mai demult, el a reluat aceleaşi spuse demagogice de care aminteam mai sus, anume că ,,trebuie să ne cunoaştem unul pe celălalt”. Motivul? ,,Pentru că prin televiziunile de ştiri din Bucureşti vedem doar ură, conflict sau dezacord”. Prin urmare, tot ce vine de acolo, nu e bun. Numai proştii nu pot pricepe care este ţinta pe care Borboly o vânează! Iar dumnealui de mult ne crede pe toţi proşti şi ne poate duce cu preşul!

Că este aşa o dovedeşte şi Comunicatul de presă publicat în nr.5533/5534, din 23/24 noiembrie a.c., în care încearcă, ca de atâtea ori, să ne îmbete cu apă chioară. În acesta reia minciuna rostită cu câteva zile în urmă, când afirma că Istoria Secuilor nu este un manual ,,în sensul juridic al cuvântului”(?), ,,ci este o carte de lectură de istorie…”. Îi amintesc lui Borboly Csaba că oricât ar dori nu mai poate să nege ceea ce a scris şi a semnat în cuvântul introductiv adresat ,,elevilor din Ţinutul Secuiesc”: ,,În timpul lecturii, să îşi amintească de faptul că ei sunt prima generaţie de elevi secui care pot ţine în mână un manual despre istoria secuimii”.

În altă ordine de idei, ar trebui să ne simţim onoraţi, noi cei din FCRCHM, aflând că Borboly Csaba a avut bunăvoinţa să ne laude pentru iniţiativa de a propune Academiei Române editarea unui manual de istorie a comunităţilor din Arcul Intracarpatic. Dumnealui ne asigură că  ,,istoricii care au participat la elaboarea volumului Istoria secuimii, sunt dispuşi să participa la dezbaterea în cadrul unor conferinţe, mese rotunde cu caracter ştiinţific pentru a lămuri toate observaţiile formulate de români vizavi de cele cuprinse în  volumul Istoria secuimii”. Borboly Casaba este dispus să facă acest lucru ,,în spiritul toleranţei şi al convieţuirii paşnice”.

Sunt multe semne de întrebare în legătură cu cele afirmate mai sus. În primul rând, Borboly Csaba ar trebui să răspundă de ce nu s-au gândit autorii manualului respectiv şi cei care l-au comandat, să conceapă ei un manual de istorie al comunităţilor din Arcul Intravsrpatic? De ce s-au gândit doar la un manual de istorie a secuilor, excluzând din start pe celelalte comunităţi? Asta exact în acel ,,spirit al toleranţei şi convieţuririi paşnice”! În al doilea rând, cum poate vorbi Borboly Csaba de ,,toleranţă şi convieţuire paşnică” câtă vreme este de acord cu cele scrise de autorii Istoriei secuimii, anume că ,,teritoriile invadate de  trupele române au suferit pagube grave. Au devastat, au jefuit magaziile, casele fără proprietari şi au dat foc la numeroase clădiri(…) Au fost multe sute de victime civile, bătrânilor ce fugeau şi copiilor”. Este doar unul dintre multe alte exemple care dovedesc că autorii manualului respectiv fac o serie de afirmaţii absolut graturite, în totală contradicţie cu ceea ce afirmă Borboly Csaba, anume ,,cartea nu conţine decât adevăruri istorice  probate”! Aş vrea ca ,,adevărurile istorice” de mai sus să fie ,,probate” cu exemple concrete, nu cu astfel de generalităţi care nu au nimic de-a face cu adevărul istoric. Cu asemenea ,,adevăruri istorice” vor oare autorii respectivi să contribui la elaborarea unui viitor manual de istorie al comunităţilor din Arcul Intracarpatic?

Pe de altă parte, cum poate fi vorba de vreun ,,spirit de toleranţă şi convieţuire paşnică” între secui şi români, atâta vreme cât copiii care folosesc un astfel de manual de istorie citesc asemena afirmaţii ce urmăresc cu totul altceva, anume educarea lor în spiritul intoleranţei, vrajbei şi urii interetnice? Şi-atunci nu este normal ca un manual care propagă astfel de idei să fie interzis?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*