Cât îi mai răbdăm? – „DECLARAŢIA DE LA SFÂNTU GHEORGHE: Autonomia este soluţia!”

Noi, cetăţeni liberi ai României şi ai Europei în curs de unificare – exercitându-ne dreptul la asociere, precum şi cel la opinie şi libertatea de exprimare – conştienţi de responsabilitatea pe care o purtăm pentru generaţiile viitoare, confirmându-ne voinţa comună azi, 24 noiembrie 2012, la Sfântu Gheorghe ne declarăm din nou şi cu devotament credinţa în autonomia comunităţii noastre maghiare din Transilvania şi a Ţinutului Secuiesc.

Nu mai dispunem de alţi douăzeci şi doi de ani pentru a aştepta soluţiile problemelor noastre comune de la Bucureşti. Trebuie să spunem că experienţa nefastă a deceniilor trecute este generarea problemelor, nu soluţionarea acestora prin intermediul centralizării puterii!

Am aşteptat minunea cu mâinile încrucişate – ne-a fost de ajuns!

Ne-am săturat de compromisurile de culise adoptate fără implicarea noastră!

Ne-am săturat de situaţia în care politiceni corupţi risipesc şi fură viitorul copiilor noştri!

Ne-am săturat să plătim preţul deciziilor eronate luate de guvernele care se perindă la cârma ţării!

Ne-am săturat de negarea însăşi a existenţei Ţinutului Secuiesc!

Ţinutului Secuiesc a existat, există şi vrea să existe. În acest scop ne-am întrunit astăzi.

Dorim să ne simţim acasă pe plaiurile natale moştenite de la înaintaşii noştri. Este moştenirea noastră – ţinem la ea.

Dorim să ne folosim în mod liber limba maternă şi simbolurile naţionale. Limba maghiară să fie a doua limbă oficială în Ţinutul Secuiesc. Avem acest drept.

Dorim un sistem de învăţământ de sine stătător de la creşă până la universitate. Vrem să avem acest drept!

Vrem să cheltuim banii proveniţi din impozitele noastre în scopul prosperităţii locuitorilor acestui ţinut! Vrem să avem acest drept!

Vrem să ne gospodărim singuri bogăţiile naturale. Vrem să avem acest drept!

Nu vrem ca un prefect, care nu ne cunoaşte problemele, să împiedice munca noastră de păstrare şi creare a valorilor.

Vrem să decidem noi înşine în treburile noastre.

Vrem autonomie! Autonomia este soluţia. Scopul autonomiei este să ne asigure demnitatea sărbătorilor şi eficacitatea activităţilor zilnice – arătând totodată că putem avea un viitor sigur.

De la acestea nu facem rabat. Ne vom continua lupta prin mijloace paşnice şi democratice până la atingerea obiectivului nostru final: autonomia.

Nici unul dintre noi nu are şanse de izbândă de unul singur. E nevoie de noi toţi.

Facem apel la biserici! Puterea credinţei şi sistemul de valori al creştinătăţii funcţionează în cazul nostru ca şi busolă milenară.

Facem apel la organizaţiile noastre non-guvernamentale, care au rolul de a asigura confortul vieţii cotidiene! Trebuie să ne reclădim comunităţile.

Facem apel la intelectualii noştri din sfera ştiinţei şi a culturii! Putem fi, pe bună dreptate, mândri de unicitatea culturii transilvănene.

Facem apel la politicienii noştri! Ţinând seama de voinţa clară a maghiarilor din Transilvania, să elaboreze un plan comun de acţiune pentru dobândirea autonomiei. Mai mult, să nu se abată de la acest plan indiferent de partidul maghiar pe care îl vor reprezenta în parlament.

Facem apel la vârstnici! Ne putem baza pe înţelepciunea şi experienţa lor.

Facem apel la tineri! Avântul lor creator asigură progresul.

Evocăm spiritualitatea Transilvaniei! Lupta noastră pentru autonomia pe care vrem să o dobândim este parte a concepţiei despre Transilvania pe care o dorim – şi anume, o Transilvanie ferită de imixtiunea Bucureştiului. Din acest motiv căutăm parteneriatul şi colaborarea cu acei români, care doresc recuperarea demnităţii Ardealului!

Dacă trebuie să colectăm un milion de semnături pentru a atrage atenţia Europei asupra problemelor noastre, le vom aduna.

Dacă este nevoie de o sută de mii de semnături pentru ca persoanele care au obţinut mandat în Parlamentul României să simtă greutatea cuvintelor şi doleanţelor noastre îndreptăţite, le vom aduna.

Dacă este nevoie de demonstraţii cu ocazia cărora să strigăm în mod repetat apelul nostru la autonomie, atunci vom ieşi în stradă ori de câte ori va fi nevoie. Şi nu facem acest lucru împotriva cuiva, ci pentru noi înşine.

Îl cităm pe apostolul autonomiei noastre naţionale, Kós Károly: „Va trebui să muncim, dacă vrem să trăim; şi vrem să trăim, deci vom munci.”

Cu credinţă şi asumarea răspunderii vom munci cu devotament pentru dobândirea autonomiei, în scopul păstrării şi apărării moştenirii noastre, a îmbunătăţirii prezentului pe care îl trăim şi al asigurării viitorului.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

(comunicat de presă al

Partidului Popular Maghiar din Transilvania)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*