Deoarece trecerea timpului aşterne o nepermisă uitare peste suferinţele românilor din Ardealul de Nord, din perioada ocupaţiei horthyste, acum când susţinătorii autonomiei teritoriale a aşa zisului Ţinut Secuiesc, continuă demersurile pentru realizarea unui proiect anacronic şi antiromânesc, este cazul să readucem în atenţia opiniei publice, prin intermediul documentelor de arhivă, câteva pagini din calvarul trăit de românii covăsneni. Cele prezentate, sunt doar crâmpeie din etnogenocidul de care au „beneficiat” românii din Ardealul de Nord, în perioada ocupaţiei horthyste, şi în anii care au urmat, inclusiv în timpul Regiunii Autonome Maghiare, dar constituie argumente convingătoare care stau la baza hotărârii românilor din zonă, şi din întreaga ţară, de a nu accepta, sub nici o formă, autonomia propusă de liderii maghiari.
Puţinele lucrări apărute, pe această temă, înainte de 1989 şi câteva după această dată, purtând semnătura unor distinşi cercetători, dintre care amintim: Mihai Fătu, Mircea Muşat, I.P.S. Corneanu Nicolae, Mihai Racoviţan, Ioan Ciolan, Gheorghe Bodea, Vasile T. Suciu, Ilie I. Puşcaş, Raul Şorban, Constantin Voicu, Vasile Lechinţan, Petre Ţurlea, Virgil Teodorescu ş.a.(a se vedea Bibliografia la volumul Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003), au reflectat doar parţial – atât cât a permis cercetarea documentară, de la vremea respectivă – întreaga drama trăită de românii din Ardealul de Nord, cedat Ungariei horthyste, prin Dictatul de la Viena.
De aceea, redăm acum, conţinutul unor documente, care vorbesc despre aspecte concrete ale calvarului la care au fost supuşi românilor din Covasna, Zăbala, Zagon, Valea Mare ş.a., în toamna anului 1940 şi despre dimensiunile intoleranţei şi urii interetnice, manifestate faţă de români, în acei ani şi care, din păcate, mai cunoaşte şi astăzi încă unele răbufniri, din partea unor reprezentanţi ai populaţiei maghiare.
Prezentăm în continuare unele declaraţii redactate de refugiaţi şi expulzaţi români din localităţile judeţului Covasna, aflate la graniţa cu Moldova şi Muntenia, declaraţii consemnate în faţă primarilor şi notarilor din localităţile unde s-au refugiat, sau au fost expulzaţi, aflate de regulă în depresiunea Întorsurii Buzăului. Deoarece o parte din cei nominalizaţi în documente sunt încă în viaţă, iar cei mai mulţi au urmaşi direcţi, trăitori în localităţile judeţului Covasna, am înlocuit numele reale cu iniţialele, atât ale cetăţenilor români, cât şi a celor de etnie maghiară. Având în vedere faptul că unele informaţii se repetau, în mai multe declaraţii, din aceste documente am redat doar fragmentele cele mai importante. Majoritatea acestor declaraţii sunt consemnate în luna noiembrie 1940, după cum urmează:
„Subsemnaţii (urmează numele a 12 persoane), foşti locuitori din comuna Covasna, judeţul Treiscaune, prin prezenta declarăm că în dimineaţa zilei de 15 noiembrie 1940, am fost somaţi de către organele Jandarmeriei fără nici un preaviz, să ne prezentăm la Primăria Comunei Covasna, pentru a fi expulzaţi şi a fi trecuţi peste hotare. Încă în noaptea zilei de 15 Noiembrie 1940, am şi fost trecuţi prin pădurea de la Zagon, peste hotar. La plecarea noastră nu am fost lăsaţi să ne luom cu noi nici un fel de obiecte mobile, afară de un rând de albituri şi mâncare pentru 2 zile, iar familiile noastre au fost forţate să rămână pe loc. În tot timpul cât am fost sub dominaţia ungară am fost persecutaţi şi trataţi într-un mod sălbatec. Românii noştri din această comună şi din comunele vecine, au trebuit să sufere toate brutalităţile jandarmilor unguri, care conduceau la postul de jandarmi pe locuitorii paşnici, aplicându-le bătăi grave. A trebuit să suferim brutalităţile locuitorilor unguri, care organizaţi în bande călări cu pietre şi ciomege atacau în cursul nopţii locuinţele românilor, spărgându-le geamurile şi uşile. În tot acest timp eram nevoiţi să ne petrecem nopţile refugiaţi pe afară şi prin păduri. Unii dintre noi am fost cauzaţi de acte de spionaj, iar Dl. V.N. a fost acuzat că a transportat grenade şi un camion de arme pe care le-a distribuit populaţiei române – pentru a împiedica înaintarea armatei maghiare, făcând totodată spionaj în favoarea României. Pentru aceste fapte în mai multe rânduri a fost purtat la Postul de Jandarmi, apoi s-a organizat contra Domniei Sale un complot angajându-se locuitorul N.L. din comuna Boroşneul Mare pentru a-l asasina.
La sosirea trupelor maghiare o delegaţie de români în frunte cu preotul Irimie Ticuşan au ieşit întru întâmpinarea acesteia, unde au fost huiduiţi de populaţie fără ca armata sau alte organe să fi intervenit spre a ne lua apărarea. Populaţia maghiară este liberă de a formula orice fel de pretenţii faţă de români, iar noi trebuie să satisfacem toate pretenţiile lor neîntemeiate, deoarece autorităţile şi Jandarmeria dădeau concursul tuturor ungurilor fără ca noi să fi avut dreptul a ne justifica. Faţă de oierii noştri au formulat pretenţii pentru motivul că ar fi păşunat recoltele lor timp de 22 de ani, pretunzând pentru acest timp desbăgubiri fabuloase de 20-50000 lei. Satele româneşti au aspect jalnic casele cu geamuri şi uşile sparte, pereţi dărmaţi de bombardamentul bolovanilor şi ceomegilor aplicate de bandele organizate de către studenţii copii ai intelectualilor unguri. Şi astăzi geamurile de la casele românilor sunt bătute cu scânduri, pentru a nu fi expuse din nou atacurilor nocturne.
Foştii funcţionari sunt făcuţi răspunzători şi puşi în situaţia de a despăgubi pe locuitorii unguri pentru impozitele plătite faţă de Statul Român, sau pentru orice alte sume, ce au fost plătite drept cote legale de unguri. În comuna Covasna nu ni s-a admis să avem şcoală confesională. În şcoală se predă toată materia în limba maghiară, iar copii noştri care la rugăciune îşi fac cruce sunt bătuţi peste degete fiindu-le interzis de a se închina decât numai în limba maghiară. Familiile celor rămaşi în concentrare în timpul ocupaţiei sunt şi ele expulzate fără nici un fel de avere. Drept pentru care am dat prezenta declaraţie, (urmează semnăturile olografe ale celor 12 persoane din Covasna). Întorsura Buzăului la 16 Noiembrie 1940”.
Declaraţie. „Subsemnaţii locuitori din comuna Zăbala, Judeţul Trei –Scaune/ Ardealul de Nord cedat Statului Ungar/ prin prezenta declarăm următoarele: În ziua de 17 Noiembrie 1940, pe la orele 4 dimineaţa s-au prezentat la locuinţa noastră jandarmii unguri care ne-au pus în vedere ca imediat să fim gata de plecare împreună cu soţie şi copii, şi să ne luam numai strictul necesar că trebuie ca să ne ducă în comuna Covasna la Comandamentul Militar pentru a da declaraţii. În câteva minute a trebuit să fim gata şi sub excortă cu întreaga familie am fost duşi la primărie. Cei ce ne-am opus acestei somaţii am fost bătuţi crunt. Ajunşi la primărie am fost îmbarcaţi pe nişte căruţe şi trimişi în comuna Zagon, unde a trebuit să ne dăm jos din căruţe şi să venim pe jos până la frontieră, o distanţă de circa patru km. (…)
Declarăm mai departe că în urma acestora ne-a rămas acolo toată averea noastră, noi ne având asupra noastră decât câte un singur rând de haine. Casele ne-au rămas cu tot ce a fost în ele acolo. Grajdurile cu animale fără nici un îngrijitor. Imediat după ocupaţie, populaţia maghiară din comună a pus la dispoziţia armatei un număr de 240 arme şi 2 mitraliere, cu care s-a înarmat tineretul maghiar şi cu ajutorul trupelor de ocupaţie au început a ne distruge casele şi mobila din case, prin tragerile făcute cu arma în cursul nopţilor. Apoi au început percheziţiile sub pretext că dacă ungurii au avut arme asupra lor, atunci şi noi trebuie să avem arme. Ori dacă noi nu am avut de unde scoate armele, am fost luaţi la bătaie şi bătuţi până la sânge săptămâni în şir. Contesa Armin Micheş, din Zăbala, care azi are un cumnat în comuna Budila, jud. Braşov/ Grof Micheş/ când s-au întors bandele maghiare de la distrugeri şi maltratările locuitorilor români din comună, a întrebat pe aceştia câţi români au împuşcat? La răspunsul acestora că nu au omorât nici unul, i-a scuipat şi a spus să pună din nou mâna pe arme şi nici un român să mai rămână în comună.
În timpul cât am fost excortaţi de la comuna Zăbala şi până la frontieră, pe tot parcursul, am fost huiduiţi şi scuipaţi de populaţia maghiară. Aceasta ne este declaraţia pe care o dăm şi o semnăm propriu. Barcani, la 18 Noenvrie 1940. Dată în faţa noastră: Învăţător: Gh. Fediuc, Notar: I. Paşcan, Declaranţi: (urmează 14 semnături olografe)”.
„Subsemnaţii (…) toţi din comuna Zagon, judeţul Trei Scaune, declarăm următoarele: În ziua de 20 Noiembrir a.c. pe când ne aflăm toţi în gospodăriile nostre, cam pe la ora 10 din noapte au venit la noi, soldaţi maghiari şi civili începând să ne maltrateze în modul cel mai barbar, spunându-ne că dacă până dimineaţă nu părăsim localitatea să trecem frontierea în România, atunci vom fi împuşcaţi fără nici o excepţie. Chiar în acea noapte am fost siliţi să părăsim locuinţele noastre cu tot ceea ce era în ele şi ne-am retras în pădurile apropiate, pentru a nu fi chinuiţi.
În dimineaţa zilei de 21 Noiembrie 1940, ne-am dus iarăşi la casele noastre pentru a ne lua ceva din îmbrăcăminte şi n-am găsit nimic; casele ne-au fost prădate şi lăsate cu pereţii goi, chir şi geamurile le-au luat, cele care au fost în stare mai bună, astfel că am fost siliţi să plecăm cu ceea ce a fost pe noi. Ne-au luat şi vitele în acea noapte astfel că, dimineaţa când ne-am dus, n-am mai găsit decât sentinelele maghiare care nu ne lăsau să intrăm înspre centrul comunei şi nici chiar în curţile noastre. Văzându-ne în această stare de plâns, am plecat spre frontieră în ziua de 21 Noiembrie 1940 şi în seara acelei zile am ajuns la pichetul de grăniceri români, trecând frontiera la punctul Barcani, jud. Braşov. Ne-am prezentat la primăria comunală Barcani în ziua de 23 Noiembrie 1940, de unde am fost repartizaţi pentru comuna Vama Buzăului, jud. Braşov, unde am fost plasaţi pe la casele fraţilor noştri români. Aceasta ne este declaraţia pe care o susţinem şi o semnăm propriu. Vama-Buzăului 23 Noiembrie 1940. Declaranţi (urmează şase semnături olografe). Prezenta declaraţie s-a dat şi semnat în faţa noastră. Vama Buzăului, 12 Noiembrie 1940. Primar, C-tin Burcus, Secretar, V. Şerban”.
„Subsemnatul G.R preot ortodox român în comuna Zăbala, Judeţul Treiscaune, refugiat la data de 16 octombrie 1940 în comuna Sita Buzăului, judeţul Braşov, declar următoarele: În urma cedării către Ungaria a teritoriului ce păstoream m-am hotărât şi am rămas în mijlocul credincioşilor bisericii pe care o păstoream ca să fiu un mângâitor şi conducător al popolaţiei româneşti din comuna Zăbala ajunsă din nou în robia pe nedrept al pământului nostru sfânt. Am rămas în mijlocul credincioşilor din Zăbala şi lângă Altarul sfânt al bisericii noastre unde îmi dădeam seama că aveam de îndeplinit un rol şi o misiune frumoasă pentru a fi îndrumătorul şi călăuzitorul fraţilor noştri rămaşi în robie. Dar hoardele barbare ale neamului asiatic s-au pornit cu o furie de neînchipuit asupra bieţilor români distrugându-le tot şi jefuindu-i şi supunându-i la chinuri de neînchipuit. Porneau noaptea în cete şi bombardau cu pietre şi gloanţe de puşcă locuinţele la aproape toţi românii distrugându-le. Mai tare au avut de suferit locuitorii P.O, V.L, D.R, D.R, G.O, I.C, I.M, G.R, şi alţii. La cei amintiţi mai sus le-au distrus casele, tăindu-le ferestrele, uşile şi pridvoarele cu topoarele, mobila din case le-au sfărmat-o complect, păturile, plapumele şi pernele le-au tăiat cu cuţitele; burdufii de brânză, făina şi ce-au găsit le-au împrăştiat prin case şi prin curţi.
Locuitorului P.V. din Pava care plecase înainte de a veni armata maghiară i-au dat foc la şura plină cu bucate, i-a distrus absolut tot ce-au găsit în casă, sticlele de bulion le-au spart izbindu-le de pereţi, iar după aceste isprăvi şi-au făcut necesităţile în casă, ca să dea dovadă complectă de civilizaţie. Pe toţi cei care le-au distrus locuinţele jandarmii au luat forţat declaraţii de la fiecare, că nu au nici o pretenţie de despăgubire, ameninţându-l că, în caz contrariu, le va da foc şi-i va omorî.
În faţa acestor prigoniri, noaptea fiind nevoit să stau ascuns fără a putea dormi, iar ziua ocupat cu credincioşii pe la autorităţi, m-am îmbolnăvit greu având hemoptizie abundentă, căzând la pat greu bolnav. Deşi eram greu bolnav, totuşi mi s-au trimis ameninţări ca să plec dacă nu vreau să sufăr prigonirile ce le proiectau. În asemenea situaţie fiind am plecat în refugiu şi am venit în comuna Sita Buzăului, unde îmi este familia. Am dat această declaraţie cu întârziere din motiv că am fost greu bolnav în pat, oprit de medic de a vorbi. Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin”.
„Subsemnatul O.G. de ani 49, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu patru copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, ju. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către Unguri am suferit mai multe bătăi, casa dărmată, stricată de unguri cu bolovani, şi lucrurile cele mai de preţ furate. În noaptea de 17 Noiembrie 1940, ora 4 am fost luaţi de acasă de Jan. Unguri şi duşi la Zagon de unde am fost aruncaţi peste frontieră, neavând voie să luoam cu noi nimic. În locuinţa mea au rămas următoarele: 2 moşii cu 7 clădiri, 20 Iug. Pământ cu recolta de pe el, 5 cai, o vacă, 13 porci, 50 de păsări, 4 căruţe, 150 de oi, plus lucrurile din casă. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi o semnez propriu”.
„Subsemnatul P.I. de ani 52, de profesiune plugar, religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriul cedat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la intrarea ungurilor am suferit mai multe batjocuri şi mi s-a luat recolta de pe 5 jugăre de pământ (…) Toate bunurile mi-au rămas acolo, neputând lua nimic pentru că jandarmii unguri ne aşteptau până ne-am îmbrăcat şi am fost forţaţi a ieşi cât mai repede afară şi să plecăm în România, la românii noştri puturoşi, cum ziceau ei. (…)
„Subsemnata P.G., de 49 de ani, de profesiune agricultoare, religie ortodoxă, căsătorită cu 8 copii, carte ştiu, cu domiciliu cu domiciliu în teritoriul cedat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar:
În ziua de 18 Noiembrie 1940 orele 11 dim, m-au ridicat de acasă mai mulţi unguri, dintre care au fost şi câţiva cu nume cunoscuţi şi anume: A, B, B.C. – primarul comunei, iar restul necunoscuţi. Acest grup m-a forţat să părăsesc locuinţa şi să plec imediat, neputând lua cu mine decât ceea ce era pe mine şi pe cei 8 copii.”(…)
„Subsemnatul R.D. de ani 28, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu un copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, ju. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am avut de suferit foarte multe greutăţi. Chiar în ziua de 13 septembrie orele 10 au venit la casa mea mai mulţi unguri, care au căutat ca să mă jefuiască, luându-mi toate lucrurile mai de valoare, precum şi suma de lei 15.500, iar celelalte obiecte care ne le-au putut lua, le-au stricat pentru a nu-mi rămâne mie. Aceşti unguri erau urmaţi de echipe militare, care îi păzeau pentru a nu fi atacaţi. Pentru faptul că nu am dat armă, ceia ce nu posedam, am fost bătut în mai multe rânduri chiar de către jandarmii unguri.(…) Mai declar că la locuinţă mi-au mai rămas următoarele: moşia cu 6 clădiri, 160 de oi, 3 cai, o vacă, 7 porci, 7 Iug. De pământ, 2 Iug. De pădure, recolta de pe terenul arătat mai sus, fân în valoare de 50.000 lei, 2 căruţe plus lucruri casnice şi unelte agricole.” (…)(8)
„Subsemnatul N.V. de ani 58, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 7 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost bătuţi în fiecare zi, de către unguri civili şi de către jandarmi unguri, iar în timpul nopţii nu puteam dormi la locuinţele noastre, alegându-ne diferite ascunzişuri prin pădure, de frica acestor barbari care ne schinjuiau. (…) Am fost bătut în scopul de a mă face să părăsesc domiciliul meu, spunându-mi că încă nu m-am dus după puturoşii mei, iar eu am răspuns că niciodată nu voi părăsi acest loc unde s-au născut şi crescut strămoşi de strămoşii mei. Toate acestea le-am suferit până în ziua de 17 Noiembrie 1940, când am fost ridicat de jan. unguri de care nu am fost lăsaţi să luom cu noi ceva îmbrăcăminte, decât ceea ce este pe mine, soţie şi copii. (…) La locuinţa mea mi-au rămas următoarele: casă, grajd, şură, bucătărie, 30 Iug. Pământ, plus recolta după acest pământ, 150 de io, 70 Iug. pădure de brad, 4 cai, 6 căruţe, 3 vaci, 5 porci, plus lucrurile casnic.” (…)
„Subsemnatul N.V. de ani 49, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 1 copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Covasna, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: A doua zi după ocupare am fost la comenduirea lor, unde m-au udat şi m-au bătut, ca să dau arma în mâna lor, pe care eu nu o aveam. La o săptămână după aceasta au venit din nou şi m-au dus la post, unde din nou am fost bătut pentru că am fost înscris în Legiune şi m-au reţinut două zile acolo, dându-mi în loc de hrană bătaie. La ora 12 noapte în 17 Noiembrie 1940 au venit jandarmii unguri şi m-au ridicat de acasă, numai cu ce am fost pe mine, ducându-ne la comenduire la Zagon, iar de acolo am fost trecut frontiera, spunând că nu merităm a sta pe pământul lor unguresc, noi românii puturoşi.” (…)
„Subsemnatul A.G.. de 41 de ani, de profesiune pădurar comunal şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: Prima dată după sosirea armatei maghiare am fost atacat mişeleşte de populaţia civilă din sat, spărgându-mi geamurile cu pietre aruncând din şosea şi profitând de ocazia întunericului s-au făcut nevăzuţi. Văzându-mă asediat am fost să merg la autorităţile ungureşti din localitate, pentru a aduce la cunoştinţă cele ce mi se întâmplase. Atunci am fost interogat de mai multe date asupra mea la care eu am răspuns afirmativ, şi la care ei mi-au răspuns că şi populaţia maghiară a suferit asemenea lucruri din partea românilor. De toate acestea mi-au declarat mai mulţi unguri, că mă au în vedere şi că o să mă omoare pentru faptul că am fost pădurar şi mi-am făcut conştiincios dataoria.” (…)
„Subsemnata M.B. de ani 28, de profesiune agricultoare şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 7 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: După ocupare au fost nevoiţi bărbaţii să plece, iar noi am rămas soţiile să suferim, pentru că ei spuneu că nu mai avem nici un drept în ţara lor.” (…)
„Subsemnatul F.G. de ani 28, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu un copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: La ocuparea teritoriului de către unguri ni s-au spart de către ei casa precum şi mobilierul dinăuntru, iar îmbrăcăbintea a fost tăiată fâşii cu cuţitul, iar eu am fost ridicat şi dus la primărie unde am fost bătut în mod barbar de câte 5-6 ori pe zi, iar seara eram lăsaţi liberi pentru a merge acasă, iar a doua zi eram din nou chemaţi la primărie şi bătuţi din nou.” (…)
„Subsemnatul P.P.. de 55 de ani, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului amintit mai sus de către unguri am fost batjocoriţi şi trataţi în mod îngrozitor de către autorităţile ungureşti, precum şi de către populaţia civilă. Strigând că suntem români puturoşi şi să plecăm că împuţim locul.” (…)
„Subsemnatul O.P.Gh. de 36 de ani, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 3copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: După ocupare în prima noapte au venit mai mulţi unguri care au stricat uşile şi locuinţa pe dinafară şi aceştia erau urmaţi de vreo 13 soldaţi care îi păzeau ca să nu fie atacaţi de români. Am fost chemat la postul de jandarmi unde mi s-a cerut arma pe care eu nu o aveam şi pentru aceasta am fost bătut, am fost interogat asupra cuibului de legionari şi că de ce m-am înscris în Legiune, pemtru toate acestea am suferit multă mizerie din partea lor.” (…)
„Subsemnatul C.C. de ani 63, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului amintit mai sus de către unguri am fost chemat la primărie spunându-mi ca să predau arma, eu am răspuns ce armă să dau că nu am nimic (…) Am fost lovit de un jandarm cu o bâtă enorm de mare, după aceasta au început să mă întrebe de ce nu m-am dus după puturoşii noştri. Eu am răspuns că aici m-am născut şi aici vreau să mor. Nu le-a fost de ajuns aceste cuvinte şi au început să mă bată în mod barbar, după care am zăcut 2 săptămâni.” (…)
„Subsemnatul C.D. de ani 31 de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După ocupare am fost chemat la post unde am fost interogat asupra no. de legionari din sat, de datele naşterii mele şi de armă, crezând că eu posed armă, la toate acestea eu am răspuns negativ, drept pentru care am fost bătut la post de 6 ori cu un drug de fier. Totdeauna îmi spunea că trebuie să părăsesc locuinţa şi să trec după fraţii mei puturoşi. În ultimul moment a venit ca să mă ridice de acasă, iar eu nevrând a părăsi locuinţa mi a spus că nu mai pot rămâne nici într-un caz. La toate acestea eu am spus că nu plec, poate chiar să mă împuşte, dar ei au spus că este păcat să strice un glonţ unguresc pe un român puturos. În noaptea de 17 noiembrie 1940, orele 6 dimineaţa, m-au luat de acasă şi m-au dus la primărie, ne având voie să luom nimic cu noi, de la primărie m-a dus la Zagon, şi când treceam prin satul Chiuruş, trăgeau clopotele după noi semn că nu mai vreau să ne mai vadă.” (…)
„Subsemnatul N.F de ani 56, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului am suferit foarte multe bătăi şi eram tot timpul ascunşi prin pădure de frica lor, care se repedeau asupra nostră şi a locuinţelor noastre ca nişte fiare sălbatice.” (…)
„Subsemnatul R.D.S, născută M, de 58 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 4 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost bătuţi în fiecare zi de mai multe ori şi cerându-ne mereu armele pe care noi nici nu le aveam. Casele au fost stricate de către populaţia civilă împreună cu armata. În noaptea de 17 noiembriev 1940, orele 2 am fost luaţi de către jandarmii unguri şi somaţi să ne părăsim locuinţele, strigându-mi să trec la puturoşii mei de români.” (…)
„Subsemnata L.C, născută M, de ani 42 de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorită cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am suferit mai multe batjocure, şi în ziua de 18 Noiembrie 1940, au venit la locuinţă mai mulţi jandarmi, împreună cu autorităţile din comună, de care am fost somată, să îmi părăsesc locuinţa, şi să trec frontiera: Fiind singură numai cu copii mici, nu am putut lua nimic cu mine decât ceea ce se afla pe mine şi copii. Mai întâi am fost duse şi ţinute două zile la comenduirea lor de grăiniceri, de unde am fost bătute şi alungate peste frontieră.” (…)
„Subsemnatul Z.D., de 41 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu doi copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar:De la ocuparea teritoriului am fost chinuiţi de unguri şi am primit bătaie în mai multe rânduri, iar în noapte de 17 Noiembrie 1940 am fost ridicaţi de acasă şi duşi la comenduirea de grăiniceri de unde am fost alungaţi peste frontieră, lăsând pe la casele nostre tot avutul.” (…)
„Subsemnatul O.N., de 46 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu trei copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost chinuiţi şi bătuţi în fiecare zi de mai multe ori, apoi casa a fost stricată aruncând cu pietre în ea. După aceasta am fost chemat la postul de jandarmi, unde am fost bătut în mai multe rânduri, forţându-ne să dăm declaraţie că nu avem nici o pretenţie în urma stricăciunilor pricinuite.” (…)
„Subsemnatul R.A., de 57 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu cinci copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost batjocoriţi şi chinuiţi în mod foarte grav. Populaţia civilă cât şi autorităţile militare au stricat casele şi tot ce se afla, fiind siliţi să fugim în pădure, căutând ascunziş, iar pe copilul meu de 13 ani l-au prins când se ducea cu cai la păşune şi l-au bătut lăsându-l aproape mort.
După suferinţa la cele arătate mai sus în noaptea de 17 orele 4 am fost somaţi de către jandarmii unguri să părăsim locuinţele nostre. Am fost ridicaţi de acasă şi duşi la primărie împreună cu 3 copii, restul au rămas cu mama sa care era bolnavă şi nu se putea ridica din pat.” (…)
„Subsemnatul M. Gh., de 25 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, necăsătorit, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După ocupare am fost foarte mult batjocoriţi şi de copiii cei mai mici, apoi am fost chemaţi la post şi am fost interogaţi de către jandarmii unguri dacă vrem să fim unguri? La toate aceste am răspuns negativ, şi pentru acestea am fost nevoiţi să părăsim locuinţele. Noapte nu puteam dormi în casă ci numai prin păduri şi ascunzişuri. Iar când am vrut să plecăm, vecinii noştri care erau tot unguri au anunţat imediat autorităţilor militare care ne-au păzit şi noaptea când am plecat, şi când treceam frontiera grănicerii unguri au tras focuri după noi.” (…)
„Subsemnatul D. M., de 23 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, necăsătorit, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După acaparare am fost mereu chemat la post şi unde mă tot întrebau ungurii dacă vreau să fiu ungur şi multe lucruri asupra situaţiei ţării, la toate acestea am răspuns negativ şi pentru aceasta am fost nevoit să plec. Când am vrut să trec frontiera, grănicerii unguri au tras focuri după mine, dar am avut noroc că era noaptea şi nu au nimerit, şi au tras gloanţele pe deasupra.” (…)
„Subsemnatul Ş. M., din comuna Zagon, invalid de război de 49 de ani, de religie ortodoxă, având patru copii, nu ştiu carte, expulzat din comuna Zagon, Jud. Treiscaune, declar următoarele: De la ocuparea teritoriului cedat de către unguri, am fost bătut de către populaţia civilă, batjocoriţi şi ameninţaţi în tot momentul, spunându-mi ca să părăsesc Ungaria. În noaptea de 20-21 Noiembrie a.c. populaţia civilă condusă de către O.F. şi A.G., s-a prezentat la locuinţele noastre şi ne-a scos afară fără să ne lase să ne luăm ceva din casă, după care ne-a condus până la marginea pădurii cu ciomege şi bătându-ne, de unde ne-a spus să mergem la neamurile nostre, dar sub nici un motiv să ne întoarcem că ne împuşcă, şi nici în judeţul Braşov să nu ne găsească, căci ei vor veni şi acolo. Populaţia civilă,avea concursul jandarmilor şi grănicerilor care erau în urma acestora. Sita Buzăului, 23 XI 1940.” (…)
„Subsemnatul Gh. R., de ani 62, de religie ortodoxă română, căsătorit, cu doi copii, carte nu ştiu, cu domiciliul în comuna Zagon, judeţul Treiscaune, actualmente expulzat, declar următoarele: De la ocuparea teritoriului cedat Ungariei, în tot timpul am fost maltrataţi şi bătuţi de către jandarmii şi populaţia civilă din comună. În ziua de 18Noiembrie 1940 a venit o ptrulă compusă din doi jandarmi şi primarul B.C. luându-mă la bătaie, atât pe mine om în vârstă cât şi pe soţia mea de 73 de ani pe motiv că fratele meu a plecat înainte şi a dus o vacă cu el.
Înainte de expulzare ni s-a propus ca să trecem la religia romano-catolică şi să ne maghiarizăm că atunci ne lasă să ne facem casă. Declarând că aceasta nu o putem face fiind oameni bătrâni şi nemaiavând mult de trăit, în noaptea de 21 a venit populaţia civilă constituită în bandă, sub conducerea lui O.F., A.G. şi M.A. G., înarmaţi cu arme şi ciomege şi mi-au spart geamurile la casă, au împuşcat pe fereastră şi ne-a strigat să ieşim imediat afară. Noi ieşind nu ne-a mai lăsat să intrăm înlăuntru ca să ne luam ceva, ci ne-a luat la bătae şi ne-a urmărit până în pădure, de unde ne-a spus să mergem la «Budos olah», şi să nu ne mai întoarcem sub nici un motiv înapoi că ne împuşcă. Atât eu cât şi soţia mea suntem bolnavi şi plini de vânătăi din cauza bătăii suferite. Ne-a rămas toată averea acolo în valoare aproximativă de 500.000 lei.”
Lasă un răspuns