„Cauza naţională”

Ne paşte iar, ameninţător, discursul patriotard sforăitor, care pătrunsese până şi în manualele școlare înainte de 1989; o dovedesc sloganurile campanieie electorale, mizele şi controversele de acasă ale negocierilor bugetului Uniunii Europene la Bruxelles pentru anii 2014-2020. Vitejia inutilă a ameninţării cu veto-ul românesc este de un politicianism infantil, clamat de Victor Ponta doar pentru un electorat submediocru pe care partidul său mizează și de această dată. Problemele serioase ale Europei, deci și ale românilor, s-au putut citi inclusiv în scepticismul liderilor prezenti la Consiliul European ce nu este câtuşi de puţin neîntemeiat. În ce ne privește, criteriile introduse de van Rompuy, într-o primă fază a discuțiilor, preconizau pentru România vreo 40 de miliarde de euro (21 din ele pentru coeziune, respectiv pentru infrastructură și mediu, si alte 18 miliarde îndreptate spre agricultură, adică o pierdere la proiecte de dezvoltare rurală de un milliard de euro față de intervalul 2007-2013.

Unele calcule estimau totuși că dezvoltarea rurală ar putea dispune în 2014-2020 de circa șapte miliarde de euro și alte 11 miliarde pentru plata directă a subvențiilor. Prezența lui Traian Băsescu la Bruxelles pare să fi atras pentru România, chiar și în aceste condiții de austeriate, susținerea Sloveniei, a Franței, dar mai ales a lui Jose Manuel Barroso faţă de care Victor Ponta nu cred să fi fost mai convingător. Barroso ar putea admite ca, în principiu, țările care au accesat împrumuturi la instituțiile financiare comunitare sau mondiale, potrivit unor experți occidentali, să participe la capitolul bugetar cel mai dezavantajat, cel de coeziune, cu o cotă de numai cinci la sută, în loc de 15-25 de procente.

Având în vedere sumele dijmuite serios la nivel comunitar de criza economică mondială, reflectate şi în diminuarea capacității de cofinanțare cu 85%, participanții la summit au reușit ca în această rundă de negocieri să adopte doar criterii de repartiție bugetară, opinie împărtășită și de cancelarul german Angela Merkel, urmând o nouă întrunire pentru definitivarea cifrelor la începutul anului 2013. La încheierea rundei, președintele Traian Băsescu se declara mai optimist decât înaintea negocierilor, și asta fiindcă sunt șanse serioase ca România să beneficieze de o relaxare a condițiilor de cofinanțare, reducând cota contribuției autohtone la numai cinci la sută, restul de 95 la sută fiind susținere din fonduri comunitare, iar  cota de prefinanțare, estimată la patru procente, să urce la șase la sută. Agricultura ar urma să adauge celor 5,5 miliarde de euro negociați încă cinci miliarde; subvenția ar putea să urce, în consecință, în intervalul 2014-2020 la circa 120 de euro/ha. Or ceea ce se așteaptă de la Bruxelles nu va rezolva marile problem pe care un nou executiv ar urma să le rezolve fără întârziere la Bucureşti: stabilizarea prin mecanisme economice a cursului leu-euro, extinderea programului de investiţii în infrastructură şi producţia industrială, adoptarea unor programe durabile pe agricultură şi pe turism etc. Dacă luăm  ca atare cifrele statistice pe indicele preţurilor de consum în luna octombrie a.c., Victor Ponta ar trebui să explice electoratului său cum a crescut acesta cu 3,2 la sută faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent. Producţia industrială în luna septembrie, de pildă, a scăzut şi ea faţă de septembrie 2011 cu patru la sută, și asta în timpul guvernării sale, tot așa cum leul, care la 7 mai 2012, se înviorase în raport cu moneda europeană ajungând la 4,2621 la BNR, la 23 noiembrie era de 4,5360. Piața forței de muncă suportă și ea prăbușiri zgomotoase sub aceeași guvernare, Casa de Pensii ca și Casa de Sănătate se luptă cu lipsa surselor financiare în timp ce candidații PSD cutreieră satele în numele cauzei naționale, iar Victor Ponta îi invită pe români de pe blogul personal cu inocență ipocrită la o competiție de sloganuri online!