Am primit de la scriitorul Laurian Stănchescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România și unul dintre prietenii de suflet ai lui Nichita Stănescu, un emoționant apel. În urmă cu doi ani – cunoscând preocuparea și demersurile neobosite ale domniei sale pentru readucerea în țară a osemintelor lui Brâncuși – i-am luat un interviu. Am descoperit atunci nu numai unul dintre cei mai mari exegeți ai vieții și operei lui Brâncuși, dar mai ales un om care și-a făcut o datorie de căpătâi din a împlini un testament. Testamentul lui Brâncuși.
Laurian Stănchescu este un om de onoare, dar mai întâi de toate este un patriot român. Mă simt onorat de faptul că mi-a trimis acest mesaj – pe care îl redau mai jos – cu rugămintea ca la rândul dv. să popularizați ideea că suntem mai aproape ca oricând să-l readucem acasă pe Brâncuși.
”DRAGII MEI PRIETENI,
Sunt la un pas de a împlini ultima dorință a lui CONSTANTIN BRÂNCUȘI, aceea de a fi adus acasă și așezat lângă mama sa în cimitirul din Hobița. Am găsit și documentul care arată cum a fost refuzat și umilit de cei care reprezentau în anul 1951 Academia Populară Română. În acel an nefast, artistul nostru a vrut să dăruiască poporului său Opera și Atelierul din Paris.
Vă rog cu toata viața mea și cu toată moartea lui BRÂNCUȘI să împlinim împreună ultima dorință a marelui artist. Aș dori ca atitudinea voastră românească să fie pe măsura iubirii lui BRÂNCUȘI față de țara noastră și vă rog să trimiteți mesaje în toată lumea, că națiunea noastră își respectă valorile și vrem acasă, în pământul nostru, toate spiritele care au fost alungate și vor să-și doarmă somnul de veci în veșnicia românească.
Laurian Stanchescu”
Lasă un răspuns