Pentru Mihai Cimpoi
Înseninat de o poveste veche
Și-mpovărat de prea mult cer de leac,
La braț cu poezia – ce pereche!
Trece Mihai Cimpoi prin acest veac.
Intrăm în timpul lui după lumină,
Să luăm cîte-un potir umplut cu har
Și-atunci cînd toate parcă-s înzadar
Ceru-i coboară-n ochi și i se-nchină.
Voievodalu-i mers trezește-n ierbi
Ziua din somn, ca pe-un copil ce crește,
La geamul lui tăcerea gîngurește
Și-o sorb în vis închipuiții cerbi.
Cuvintelor fiind apărătorul,
Azi graiul nostru ce-a învins pustia
Își dă-ntîlnire iarăși cu vecia,
Numindu-l Înaintemergătorul.
Dacă privim atenți, desprinși de noi,
Timpul ce-l respirăm cu densă ceață
E-un crîng de răni, prin care-n dimineață
Trece îngîndurat Mihai Cimpoi.
Lasă un răspuns