Înaintemergătorul

Pentru Mihai Cimpoi

Înseninat de o poveste veche

Și-mpovărat de prea mult cer de leac,

La braț cu poezia – ce pereche!

Trece Mihai Cimpoi prin acest veac.

 

 

Intrăm în timpul lui după lumină,

Să luăm cîte-un potir umplut cu har

Și-atunci cînd toate parcă-s înzadar

Ceru-i coboară-n ochi și i se-nchină.

 

 

Voievodalu-i mers trezește-n ierbi

Ziua din somn, ca pe-un copil ce crește,

La geamul lui tăcerea gîngurește

Și-o sorb în vis închipuiții cerbi.

 

 

Cuvintelor fiind apărătorul,

Azi  graiul nostru ce-a învins pustia

Își dă-ntîlnire iarăși cu vecia,

Numindu-l Înaintemergătorul.

 

 

Dacă privim atenți, desprinși de noi,

Timpul ce-l respirăm cu densă ceață

E-un crîng de răni, prin care-n dimineață

Trece îngîndurat Mihai Cimpoi.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*