Misiune

Aștept plecarea din această lume

Cu nerăbdarea celui nenăscut.

S-ajung la Dumnezeu, eu, prinț de lut

Și-ngenuncheat la tron să-i mai pot spune:

 

 

„Stăpîne-al meu, ce falsă Românie

Ne-ai hărăzit s-avem în veacul crunt,

Cînd pe voievodala Ta moșie

Ba sunt români de tot, ba nu mai sunt?!

 

 

Stăpîne-al meu, ce crasă nedreptate

E-n orice crai cu pămîntesc noroc

Și în eroica de ieri cetate

Ba sunt români măreți, ba nu-s deloc?!

 

 

Stăpîne-al meu, ce pofte necurmate

Au domnitorii mei și nici un vis,

Și-n țara raiurilor anulate

Ba sunt români convinși, ba n-au permis?!

 

 

Și-așteaptă-un cneaz, care o să mai vină

Dintr-un Kremlin pe post de Betleem

Să-i mîne veac de veac sub ghilotină

Pe cei de-am fost și-om fi ce-n veci suntem!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*