Zilele trecute, un jurnalist de televiziune, destul de apreciat, nu a mai avut răbdare și a spus-o pe șleau, în direct: Doar proștii vă ascultă, domnilor! Ca să ne ferim de ambiguitate, omul se referea la telespectatorii unui alt post de televiziune slujit de jurnaliști suspectați de a fi implicați în afaceri oneroase și care fac politica unor moguli de presă destul de controversați și ei. În definitiv, jurnaliștii știu bine care este prețul politicii editoriale și, cei care acceptă, își vând conștiința profesională fără prea multe negocieri: carieră, în fond, se poate face și de o parte și de alta a baricadei, mai ales la noi.
Tot așa se poate face și politică. Cel mai elocvent exemplu ni l-au dat în primăvară migratorii din PDL, iar cu mai mult de zece ani în urmă cei peste 20 de primari teleormăneni care au trecut din partidul lui Petre Roman în cel al lui Ion Iliescu în frunte cu Liviu Nicolae Dragnea. Teleormanul, acest județ al sărmanilor care, pe timpul partidului unic, era anticamera Comitetului Central (aici erau testați viitorii miniștri ai lui Nicolae Ceaușescu și tot aici era batalionul lui disciplinar), rămâne încă recuperatorul roşu al criptocomunismului și al unora de talia lui Șerban Mihăilescu ori s-a oferit pe aceeași tavă stângistă altora drept nadă pentru interesele județului, dar și ca trambulină de lansare a unor veleitari locali. Și dacă nu s-ar fi întors la vatră, poate că aici ar fi candidat și Victor Ponta.
Terenul pregătit pe temeiul sărăciei și al credulității electoratului de Liviu Nicolae Dragnea dispune de o majoritate confortabilă pro-PSD, în umbra căreia abia că mai este loc pentru doi sau trei parlamentari liberali; cât pentru opoziție, mai mult iluzii. Dacă în anii 1992-1996 (încă și în 1996-2000) aici opțiunea promonarhistă ar fi fost o alternativă productivă, nădejdile spulberate de Ion Iliescu prin impetuozitatea securisto-comunistă refulată în PDSR nu au putut fi adjudecate de stânga, ci de PNTCD, de PNL și UFD. Astăzi, opțiunile de dreapta, în mai tot sudul țării și în est sunt debusolate la nivelul lor majoritar și doar elitele știu ce au de votat.
Facilitatea unei majorități de stânga a opțiunilor electorale în această parte de țară e cu greu contrabalansată de electoratul ardelean, preponderent de dreapta.Văzând aceste mișcări sociologice, jurnalistul de televiziune despre care vorbeam concluziona cu amărăciune: Doar proștii vă ascultă, domnilor! Trecând pe celălalt post de televiziune, am urmărit cu interes discursul electoral nedisimulat al analiștilor politici de acolo. Ei presimt că Traian Băsescu nu mai este o țintă productivă, mai ales după eșecul suspendării din vara aceasta, iar incertitudinile privind supraviețuirea USL după alegeri îndeamnă la facilitarea unui număr cât mai mare de colegii adjudecabile de PSD, UNPR și PC. Discursul propagandistic promovat de jurnaliștii acestui post de televiziune precum și de politicienii sprijiniți în competiție pe această frecvență se întemeiază pe o serie de erori intenționate ale relevanței de genul ipotezelor ad hoc, al atacurilor la persoană și nu la argument, cu manipulare emoțională prin ridiculizarea oponenților, cu argumentare negativă etc. Cauzalitatea, ca principiu logic, deturnează judecățile prin istoricismul selectiv, prin divizarea ilogică a realității sau prin referenți formali din legislație și legalitate (invocarea acesteia ca trebuință inalienabilă de siguranță), cu esențializări colaterale, cu abstractizări și sentințe.
Raportând un astfel de discurs la realitățile sociologice atât de acutizate ale României de azi și mai ales ale românilor, se distinge greu la nivel mediu (mediocru, mai precis) lipsa de demnitate a unui astfel de discurs politic, de un pragmatism evident, dar nu tot atât de necesar. Și nu mi se pare periculos că doar proștii ascultă, ci mă tem ca nu ei să fie și covârșitori.
Lasă un răspuns