„Excelenţa” de la mahala

Când a venit în fruntea ţării, a venit ca „preşedinte”, nu ca „excelenţă”. Dar calitatea de preşedinte a ajuns să-i producă degrabă repulsie şi, probabil, atât de umilit s-a simţit după primul mandat că astăzi nu îi mai place să i se zică aşa. Ci „Excelenţă”. De fapt, titulatura de „preşedinte” nu i-a plăcut de la bun început, din primele zile ale caznei de a ne fi preşedinte dând sarcină consilierilor să înlocuiască plăcuţa de la tribuna oficială, din „Preşedinţia României” în „Administraţia prezidenţială”. Astăzi, însă, chiar nu mai suportă această adresare, iar dacă nu i se spune, cu majuscule!, „Excelenţă”, se supără pe vatra târgului şi a ţării şi ne întoarce ordinar spatele.

Aşa a făcut şi de Ziua Armatei! Pentru că nu a fost invitat la ceremoniile de la Carei sub titulatura de „Excelenţă”, nu s-a mai dus. În schimb, nu a avut nici o problemă să meargă din nou în secuime, unde se duce ori de câte ori e chemat. Acolo îi place! Chiar dacă nu i se spune nici măcar „Domnule, Presedinte!”, darămite „Excelenţă!”, el se simte acolo ca acasă. Şi nu i se așează nici măcar o scamă de jenă pe costumul de demnitar.

Cu Armata Română are însă el ce are. Aşa cum a avut şi cu poliţiştii, când aceştia, mai neaoş, i-au zis „javră ordinară”, cum a avut şi cu dascălii, cu medicii şi, în general, cu toată ţara. Aşa că, dacă militarii nu l-au chemat cu fruntea plecată la acţiunile lor jubiliare, i-a abandonat ca un mârşav dezertor. Poate că a fost cu adevărat o problemă de orgoliu, contaminându-se de la Mihai „Liniuţă” Briantină. Care se supăra la rându-i ca proasta pe sat când era mare şef la Externe. Cum nu îi scriau subordonaţii numele pe de-a întregul, cu tot cu fideaua dintre nume, cum dădea cu hârtiile de pământ, nesuportând „dezonorarea” de a-i se rade cratima atât de boierească.

Şi poate că Traian Băsescu s-a simţit într-adevăr cârpit de palma militară… Mai ales că, nici ministrul Apărării nu pare a fi fost străin, deşi aşa pozează, de ignorarea intenționată a formulelor de politeţe prezidenţială din „invitaţia” cu subînțelesuri trimisă la Cotroceni. Iar faptul că Armata a ales să fie atât de rece în formularea trimisă preşedintelui, poate fi şi un mesaj cazon dat de oştire unui şef al Armatei care şi-a lăsat trupele de izbelişte. O armată devenită cenușăreasa PIB-ului naţional, cu restricţii la haine şi înzestrare tehnică, dar şi strivită în drepturile şi onoarea de a manifesta de Ziua Naţională.

Dar poate că nu atât lipsa „excelenţei” l-a durut pe Traian (băiat de port, el e oricum de a-l casei când vine vorba de mitocănii protocolare!), ci faptul că ministrul Apărării a înmânat ex-preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu distincţia „Emblema Omagială a Armatei”, deşi mai nimerit ar fi fost să le dea câte o funie pe post de șnur „omagial”, neuitând să-i măgulească aşa cum cum îşi doreşte Băselul’ pentru el. Ba, ministrul i-a mai catalogat şi „mari bărbaţi în stat”, în vreme ce despre Traian (actualul!) nu a spus nimic drăguț. Mai mult, acelaşi ministru s-a dus şi la rege să îi dea distincţia omagială (şi pe care nu o putea acorda acestuia fără scandal dacă nu le plasa şi pe pieptul celor doi foşti conducători neoşteni). Primii doi şefi de stat omagiaţi probabil pentru destructurarea postdecembristă a oştirii, iar Mihai celebrat pesemne pentru curajul de a-i fi lăsat pe soldaţii români de pe frontul de Est în ghearele ruşilor. E drept, la Palat, ministrul Apărării nu i-a mai zis şi regelui „Excelenţă”, dar nu pentru că era cu gândul la palma dată lui Băsescu, ci pentru că adresarea de protocol era pur şi simplu alta.

Băselul’ a fost lipsit dară, pentru a doua oară chiar!, şi de omagii, dar şi de formulările languros-protocolare. Şi totuşi, chiar dacă ministrul apărării, care nu s-a poticnit nici o clipă în vreo neghiobie, ci a jucat direct, Traian Băsescu trebuia să-și lase orgoliile la o parte. Armata îl aştepta la Carei ca şef al oştirii. Pentru că acolo nu se sărbătorea ziua ministrului Apărării, ci ziua Armatei Române.

De fapt, Traian Băsescu nici nu îşi dorea să meargă la Carei. Cel puțin, nu când Armata defilează. Pentru că nu-l lasă Budapesta. Iar de nu s-ar fi potrivit cu „eroarea” din formularea de protocol, probabil ar fi găsit altceva. Aşa cum e de aşteptat să facă şi de 1 Decembrie, când probabil va da bir cu fugiţii chiar de i se vor trece în invitaţie toate formulările posibile, de la „excelenţă” la „majestate”… În fond, trebuie să exerseze defilarea la supermarket, unde o să se ducă, deşi chiar că nu o să-i spună cineva la raft: „Excelenţă!”, că acum se face 9 decembrie şi trebuie să împingă la căruţul populismului.

P.S.:

În cele din urmă, dacă ne gândim că şi „Sorina” e măgulită drept „excelenţă” prin stenograme, aidoma multor interlopi, poate chiar ar trebui să-i spunem Băselului aşa! Problema e că tot așa li se zice și unor deţinuţi „de soi” (viţă şi blazon!) de prin puşcării. Adrian(a) ştie de ce…

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*