Campania electorală prezidenţială din Statele Unite atinge cote critice, dar doi dintre cei mai influenţi membri ai Administraţiei Obama au găsit necesar să facă, fiecare, în acest început de toamnă, câte un lung turneu în Asia Extremului Orient. Şeful diplomaţiei, Hillary Clinton speră că puterile asiatice China şi Japonia îşi vor rezolva paşnic conflictul teritorial declanşat între ele, în timp ce şeful Pentagonului, Leon Panetta, se teme de un război care s-ar putea extinde dincolo de zona diferendului teritorial chino-japonez.
Episodul tensionat chino-japonez nu este însă singular; o adevarată constelaţie de focare de încordare cauzate de conflicte teritoriale fac dintr-o vastă zonă maritimă a Oceanului Pacific un nou şi potenţial periculos areal incendiar al planetei, după cel cronic din Orientul Mijlociu extins şi înainte de cel din Asia Centrală, unde analiştii prevăd că, la jumatatea secolului XXI se va produce cea mai înverşunată încordare între mai marii planetei, pentru acapararea celui mai bogat rezervor energetic al lumii. Dar, deocamdată, la zi este Asia-Pacificul, care a devenit şi prioritatea mondială numărul 1 a Americii. Acutizarea diferendului teritorial chino-japonez a fost prefaţată de tensionarea relaţiilor nipono-coreene, după ce preşedintele Coreii de Sud a vizitat insulele Dok Do ce aparţin Republicii Coreea, dar pe care japonezii, care le spun Takeshima, le revendică. Un fotbalist sud-coreean, după ce echipa ţării sale a învins-o pe cea a Coreii de Nord la Olimpiadă, a agitat pe stadion o lozincă pe care scria „Insulele Dok Do sunt ale noastre”, drept pentru care a fost exclus de la ceremonia de premiere, căci politica este incompatibilă cu spiritul olimpic. Guvernul de la Tokio a încercat şi el să internaţionalizeze litigiul, propunând Coreii de Sud arbitrajul Curţii de la Haga, dar Seulul a respins ideea, sustinând ca teritoriul în chestiune este, de fapt şi de drept, dintotdeauna coreean şi nu poate face obiectul unei deliberări internaţionale.
China e tot mai hegemonică – scriu ziarele americane, tot mai naţionalistă – scriu ziarele din statele din Pacific cu care cea mai populata ţara a lumii are dispute teritoriale: cu Japonia pentru insulele Senkaku-Diaoyu, dar si cu Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei, Taiwan pentru insulele Spratley, Paracelsus şi reciful Scarborough. Şi Japonia face obiectul criticilor statelor din zona Pacificului, pentru că, pe lângă conflictul cu China şi cel cu Coreea de Sud are, cu Rusia, problema Kurilelor. Presa de la Seul observă că spre deosebire de Germania, care şi-a rezolvat problemele cu foştii inamici după cel de-Al Doilea Război Mondial, Japonia, care nu a semnat nici până acum un Tratat de Pace după 1945, are în continuare probleme cu vecinii.
Generatori majori de încordare mai sunt, în regiunea Pacificului, Taiwanul, care întârzie să se reunească cu R. P. Chineză (dupa ce Honkongul şi insulele Macao au făcut-o) şi scindarea patriei coreene, după razboiul de la începutul anilor 1950. Implicarea militară americană tot mai evidentă în zona Pacificului, dar şi ascensiunea fulgerătoare a Chinei pe arena mondială, potentează încordări şi riscuri de anvergură planetară în cel mai mare ocean al lumii, al cărui nume prin excelenţă paşnic pare să devină tot mai anacronic.
Lasă un răspuns