„Varanul”, pe nume de cod Felix, îşi caută iarăşi loc cald… Că doar nu a plecat de la bucatele restaurantului parlamentar pentru a rămâne chiar pe vecie maidanez pe lângă propria-i fundaţie! A plecat pentru că puseseră ochii pe el ditamai judecătorii, gata să-l înhațe în laţul unor dosare legate de desfacerea borcanelor cu delicatese dintr-un institut de cercetări alimentare. Dar, vorba aceea, unde s-a mai văzut cotoi pus în lesă ori, mai rău, băgat la boxă? Aşa că, înainte să apuce să-l ia la întrebări vânătorii de trofee juridice de la înalta curte cu nume de adăpost, care mai că şi-ar fi făcut un guler din blana lui năpârlită prin conturi de feline, şi-a rupt public pedigree-ul de cotoi ales. Şi a şters-o de la bucate, lâsându-şi dulăii urmăritori cu buza umflată. Pentru că, năpârlindu-şi blana de mâţă de rasă aleasă, urmăritorii trebuiau să-i ducă de acum nada prin tomberoanele rezervate maidanezelor de rând!
Năpârlire ce l-a și scăpat de o înaltă jupuire şi cas(tr)aţie, pentru că, de unde era gata-gata să-l înfaşte sistemul pentru a-l pune în vitrina Europei, şi ce mai ruşine să devină mâţa exponat în borcanul rozătoarelor penale!, înteaga tărăşenie de prindere şi dovedire a vicleniei mâţei foste turnătoare s-a dus pe apa sâmbetei. Pentru că, redevenită zdreanță de maidan, fără blazon parlamentar, procedura de punere a blanei în cuiul lui Pepelea-penalul s-a strămutat pe strada judecării simplelor dobitoace. Or, acum, că tot s-a fâsâit dosarul care era să-l coste libertatea, vrea să redevină cotoi cu drepturi de ales. Şi îşi caută colegiu, nu pentru studierea bunelor maniere postdelicvenţionale, ci pentru un fir de tors şi ştors într-unul dintre fotoliile bătrânului senat.
Şi totuşi, chiar scăpată de haita dulăilor-urmăritori de la înalta curte, mâţa-varan, specie născută prin „încorcirea” contra-naturii la întretăierea de sisteme, a fost luată la ochi de alţi corbi justiţiari. Căci, deşi şi-a năpârlit cu soi blana de aleasă în şuba soioasă de mâţă comună, circul denunţării vicleniei pare a fi fost luat de la capăt, zecile de tinichele prinse de coadă zornăindu-i urma pe oriunde ar fi încercat să se ascundă.
De aia are nevoie Felix de carpetele din parlament. Că trebuie să-şi şteargă labele de cotoi de urmele pe care au pus ochii ulii cei creditori. Şi care îl caută şi pe sub mustăţile-antene, şi prin rumeguşul de treburi media, dar şi printre ghemotoacele de ziar-jurnal pe sub care a pitit alte şi alte mascări nepotrivite. Ba, mai nou, trebuie să-şi acopere şi sconsul urât mirositor al tomberoanelor de chimicale oltevizate, povestea ştirilor Tv ale vrâncoaicei cea prea nervoasă din firea-i ce torcea a şantaj din vârful antenelor-mustaţă ieșind la lumină nepotrivit de nimerit. Cu o vrâncoaică pe post de încasator, dar nu la poarta combinatului la tariful de seară, ci la cel de reflectare pozitivă a ştirilor de zi cu zi. Pentru că, „prestatoarea” şi-a mutat firea din media în politica puterii, doar-doar s-or masca curvăsăriile (pamfletare, desigur!) de altădată, până la urma buba tot s-a desconspirat!
Şi Felix şi Vrâncoaica au dară nevoie de parlament ca de aer. Pe linie de partid, pe linie de presă, pe linie de şantaj-publicitar. Şi nu un şantaj cu etaj, ci unul de institut alimentar. Mai ales că, în vreme ce un executor bate silitor la porţile PC-ului pentru folosirea de către partid a unui mieunat cu drept de autor pe post de melodie de campanie, un alt motan fără caracter, de data aceasta din rasă de pisică armeană, vrea să sfârtece la fel de silitor cocoloaşele de jurnal din lădiţa de joacă a lui Felix. Că s-au găsit printre resturi şi nisip, fiţuiţile prin care, mai agârţ, ordonanţa cotoiului se juca de-a şoarecele şi pisica cu demnitatea minoritarului. Şantajul şi etajul?! Nu, şantajul şi trustul, ba chiar şantajul şi combinatul! Căci, peste toate l-a bătut şi blestemul ultimei vrâncoaice desconspirate la prime time-ul netransmiterii de ştiri incomode o(l)tevizării Oltchim.
De aici și întreaga agresiune media a antenelor, care încearcă să-l salveze pe motanul-fondator dar și stabilimentul de prostituție jurnalistică. Iar mâța cu fular de arhivar va cădea iarăși în picioare. Dar nu între picioarele uriașului de pluș plagiator, ci printre alte scobitori într’ ale politichiei de cazan…
Lasă un răspuns