Plagierea studiilor despre profanarea inscripţiei BUDAPESTA

În ultimul deceniu, plagiatul s-a răspîndit nestingherit, întrucît pedepsirea lui depinde de dovezile aduse pentru a-l incrimina – evident, sub specie penală. Laxitatea şi ambiguitatea în interpretarea şi în aplicarea legii se reflectă negativ în facilitatea obţinerii diplomelor de licenţă, a doctoratelor etc. – ceea ce, evident, duce la compromiterea respectivelor titluri profesionale şi ştiinţifice. Oricum, acuzele de plagiat aduse unor persoane de mare notorietate au rămas fără efect – fapt care, fireşte, a dat infractorilor siguranţa că nu vor fi pedepsiţi.

Dar, în ceea ce priveşte materialele de presă, pînă s-ar ajunge la incriminarea penală, există culpa morală a încălcării deontologiei. Numai că, din cauza pletorii de „jurnalişti“ – apăruţi ca ciupercile după ploaie şi, din păcate, în cele mai multe cazuri, de o incultură vastă şi o imoralitate pe măsură – şi de reviste şi bloguri on line, este greu să depistezi sursele iniţiale, originale, ale materialelor plagiate. În ceea ce mă priveşte, eu am avut prioritatea absolută în lansarea documentată inedit a unui subiect de mare importanţă istorică şi politică: (re)acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe arcada Arcului de Triumf. Mascarea cu ciment reprezintă nu numai o culpă penală cvasi-obişnuită, care ar intra doar sub incidenţa articolelor 319 şi 360 din Codul Penal şi a art. 54 din Legea nr. 422/2001, ci, după cum am relevat, constituie crima cea mai gravă, prin circumscrierea juridică a acestei fapte penale: am indicat art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, referitoare la trădarea prin ajutarea inamicului, pe timp de pace sau război. În această speţă, trebuie să se aplice, într-adevăr, situaţia de război deoarece, în realitate, România este în război informativ – din păcate, defensiv – cu Ungaria, încă de la semnarea, la 4 iunie 1920, a Tratatului de la Trianon. Şi, mai mult, întrucît este vorba de re-acoperirea cu ciment a inscripţiei, fapta constituie o recidivă, reprehensibilă în cel mai înalt grad.

În rezumat, în studiul Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R. – publicat, ca Scrisoare deschisă, în 4 septembrie 2011, pe Altermedia –, am demonstrat că, de la Tratatul de la Trianon şi pînă azi, Ungaria, atît în mod direct, cît şi cu ajutorul U.D.M.R., a practicat, consecvent, aceeaşi politică revanşardă, revizionistă şi de incitare a maghiarilor şi maghiarizaţilor din România la secesiune teritorială în vederea alipirii, ulterioare, a Transilvaniei la Ungaria, aşa cum fusese situaţia în vremea defunctului Imperiu Austro-ungar, pe cale de a fi resuscitat ca „Al Patrulea Reich“! Una dintre consecinţele acestei politici revanşarde este acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf – din cauza slugărniciei şi atitudinii trădătoare a guvernanţilor români! Scrisoarea deschisă a fost depusă la Administraţia prezidenţială cu nr. 14222/5 sept. 2011, la Ministerul Apărării Naţionale cu nr. 26738/6 sept. 2011 şi la Primăria Capitalei cu nr. 1026536/6 sept. 2011. Articolul a fost publicat, aproape simultan, în mai multe reviste electronice – în Curentul Internaţional, Naţiunea, Neamul Românesc, Necenzurat etc. – şi pe bloguri – Rapcea.ro , de ex., – şi a fost republicat sau semnalat, din propria iniţiativă a blogerilor, pe diverse site-uri – Octavpelin, Trezirea la Realitate etc. L-am trimis, însă, prin e-mail, şi altor publicaţii on line importante, care, evident, nu l-au publicat, el fiind, totuşi, cunoscut în respectivele redacţii.

După ce am aşteptat să primesc răspuns de la cele trei autorităţi ale statului cărora le adresasem Scrisoarea deschisă, am demonstrat – în studiul complementar Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf, publicat pe Altermedia – cum muşamalizează ele fapta penală, de care erau vinovate direct, cel puţin prin inacţiune, prin ignorarea faptului: pentru că nu se putea ca aceste autorităţi să nu fi aflat de profanarea Arcului de Triumf, pînă ca eu să le fi adus la cunoştinţă această crimă. Acest al doilea articol a fost, de asemenea, publicat, simultan, în Curentul Internaţional, Necenzurat, Naţiunea, Semănătorul, fiind, la fel, semnalat pe multe site-uri. În acest studiu, chiar îl citasem pe scientistul Derek J. De Solla Price, care formulase o veritabilă axiomă: pentru a-ţi asigura paternitatea ideilor, trebuie să le difuzezi cît mai mult, spre a fi cunoscute de cît mai mulţi cititori; dintre aceştia se vor găsi cîţiva care-ţi vor semnala plagierea de către alţii a articolelor sau măcar a ideilor tale. Axioma scientistului De Solla Price s-a verificat în cazul meu: cîţiva cititori mi-au indicat unele materiale ale căror autori mi-au plagiat ideile şi acţiunile mele privind blasfemia de pe Arcul de Triumf: evident, fără să mă citeze ca iniţiator al semnalării documentate a faptului şi al apelului la autorităţi pentru înlăturarea acoperirii cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf şi, cu necesitate, a pedepsirii autorilor. E-adevărat, semnalarea fusese făcută iniţial, ca fapt divers – prin 2010 –, de către comisarul Florin Şinca, cum relevă Stelian Tănase şi Victor Roncea, şi de către fotoreporterul Dragoş Savu, cum atestă Nicolae N. Tomoniu. Dar semnalarea documentată şi apelul la autorităţile competente şi, totodată, vinovate de producerea şi ignorarea profanării Arcului de Triumf, în vederea înlăturării ei şi a pedepsirii vinovaţilor îmi aparţineau ca prior in tempus.

Şi acum intervine plagiatul: fenomen răspîndit, ca o molimă, în aceşti ani. Un individ de la publicaţia electronică ziuanews.ro, Alex Puiu, a publicat, în 6 aprilie a.c. – deci, la opt luni după mine –, compilaţia UDMR profanează Arcul de Triumf, care are acest supratitlu, «Inscripţia “Budapesta” de pe arcada Arcului de Triumf, (sic) modifică Istoria Românilor», supratitlu în care, vorba aceea, spune, la „două vorbe, trei prostii“, deoarece: 1) pune virgula între subiect şi predicat; 2) inscripţia „Budapesta“ nu „modifică Istoria Românilor“, ci, dimpotrivă, o consemnează fidel; 3) doar mascarea inscripţiei BUDAPESTA „modifică“ Istoria, în sensul că o „falsifică“ – cuvînt pe care trebuia, în mod corect, să-l folosească, dacă ar fi ştiut limba română. În maculatura sa, agramatul Alex Puiu pretinde că el şi revista la care lucrează au apelat – se subînţelege, primii – la autorităţi pentru înlăturarea prejudiciului adus! Evident, nu mă citează pe nicăieri, deşi dă cîteva citate din articolul meu „Victoria Ungariei asupra României…“. Dar, ca un agramat „care este“, debitează şi alte inepţii: «ZIUAnews solicită autorităţilor să lămurească această delicată (sic) problemă şi să restabilească dorinţa înaintaşilor noştri, care, în 1936, au considerat că înfrângerea armatelor comuniste din anul 1919 a reprezentat un război legitim al ţării, o victorie a armatei române [corect: „Armatei Române“– n.n., V.I.Z.] şi un moment crucial în istoria noastră. Reamintim cititorilor ZIUAnews că aceeaşi inscripţie “Budapesta” a fost îndepărtată de comunişti, în primii ani de stalinism românesc [expresia „stalinism românesc“ este la fel de imbecilă ca expresia „ceferiştii sovietici“, des uzitată în presa proletcultistă – n.n., V.I.Z.]. Cu toate acestea, cadrele din C.C. al P.M.R. au decis, în 1953 – anul morţii lui Stalin -, să repună în drepturi (s.n. – V.I.Z.) fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului – înfrângerea lui Bela Kun». Ce înţelegeţi din aceste tîmpenii, care se bat cap în cap? Că, „în primii ani de stalinism românesc“ – adică în intervalul 1945-1952 – «aceeaşi inscripţie “Budapesta” a fost îndepărtată de comunişti» – adică, chipurile, ar fi fost, ca acum, acoperită cu ciment, iar în 1953 – anul morţii lui Stalin, la 5 martie – „au decis să repună în drepturi fila de istorie ruptă“; adică ar fi refăcut (?!) inscripţia originală „BUDAPESTA“ – „fila de istorie ruptă de un regim comunist într-un fel îndreptăţit să şteargă din memoria colectivă un moment deloc favorabil bolşevismului“: adică liderii regimului comunist, deşi erau îndreptăţiţi să şteargă inscripţia „BUDAPESTA“ – care semnifica înfrîngerea jüden-bolşevicului Bela Kun – au refăcut inscripţia originală „BUDAPESTA“! Acest Alex Puiu este atît de imbecil, de incult şi de ilogic încît crede că dacă Stalin a murit în 1953, atunci jüden-comuniştii (citeşte: jidan-comuniştii) – care, în totalitatea lor, erau antiromâni şi au rămas antiromâni pînă azi! – ar fi trecut la sentimente mai bune – adică proromâneşti – şi, imediat, „au decis (…) să repună în drepturi“ inscripţia „BUDAPESTA“: anume, să scoată cimentul de pe ea, refăcînd-o în forma originală! Adică individul, de o prostie şi o ignoranţă patente, nu a auzit de Raportul lui Hruşciov, din 1956, care condamna stalinismul (Hruşciov însuşi fiind un exponent al stalinismului!) – stalinism care, la noi, a durat pînă în 1964, cînd au fost eliberaţi deţinuţii politici şi s-a lansat Declaraţia din aprilie, eminamente antisovietică! Şi aceasta doar la vîrful ierarhiei politice, căci, la nivelele subordonate, stalinismul a durat pînă în 1989!

Vedeţi ce încurcătură de maţe are Alex Puiu ăsta în cap? NU este în stare nici să mă plagieze corect, deşi, în articolul „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, eu postasem facsimilul cu răspunsul farsorului Ioan Cherecheş, director la Ministerul Culturii, în care se precizează: „…inscripţia BUDAPESTA a fost ştearsă tot în 1953, din dispoziţia C.C. al P.C.R.“!!! Dar din bălmăjelile lui Alex Puiu reiese invers, că în 1953 inscripţia BUDAPESTA ar fi fost refăcută (!) şi ar fi existat „după unii, pînă în 2005, iar, după alţii, pînă în 2008“, după care ar fi fost reacoperită cu ciment! Dar chiar din faptul că el se referă la ambele „variante“ reiese că mai fuseseră şi alţii care s-au referit la problemă, despre care el ştie, dar nu-i aminteşte – deşi ar fi trebuit, dacă ar fi fost cinstit, dacă ar fi respectat deontologia. Atunci, cum vrea să apară, aşa, din senin, el şi Ziuanews ca primii care „au cerut autorităţilor“ să înlăture trădarea de pe Arcul de Triumf? Gunoiul ziaristic al lui Alex Puiu a fost preluat şi de ziarul Tricolorul, din 12 aprilie a.c.; a fost preluat ad literram, integral şi necritic; ba i s-a făcut o critică, totuşi: în supratitlul agramat «Inscripţia “Budapesta” de pe arcada Arcului de Triumf[,] modifică Istoria Românilor», d-l Corneliu Vadim Tudor a introdus virgula după cuvîntul “Budapesta”, ca să elimine greşeala elementară comisă prin punerea virgulei între subiect (inscripţia) şi predicat (modifică), adică înainte de „modifică“ – deşi era mai simplu şi, totodată, realmente corect, doar să scoată virgula de după „Triumf“. Dar C. V. Tudor nu a remarcat – el sau redactorul care a preluat porcăria lui Alex Puiu – greşeala şi mai gravă, contradicţia de natură logică şi semantică, dintre subiectul şi predicatul titlului, analizată mai sus, la punctele 2 şi 3. Eu i-am trimis d-lui Corneliu Vadim Tudor o replică, în care-i semnalam plagiatul comis de acest gargaragiu de presă şi-l rugam să facă precizarea cuvenită, dar nu a publicat-o; poate o publică, acum, pe aceasta.

La fel ca plagiatorul Alex Puiu se exprimă şi o „fătucă“ de la Adevărul, Diana Toea, în făcătura «INCREDIBIL Cum au şters autorităţile istoria românilor, „de dragul“ ungurimii. Ce victorie importantă a Armatei a fost eliminată de pe Arcul de Triumf FOTOLGALERIE», din 2 oct. a.c. – care, după cum vedeţi, are greşeli şi în titlu: ce e aia „FOTOLGALERIE“?; nici măcar din titlul cu verzale nu sunt în stare să elimine greşelile! Mizeria „ciumpalacei“ Diana Toea nu este, de fapt, decît o reluare a inepţiilor lui Alex Puiu, cu unele înflorituri de stil, ca să pară „originală“. Iată ce scrie individa, fără să o doară capul: «Plăcuţa comemorativă a avut un destin tumultuos, cu atât mai mult cu cât acelaşi basorelief „Budapesta“ a fost zidit (sic) în primii ani de comunism românesc şi reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin» (s.n. – V.I.Z.). După mintea ei găunoasă ca un şvaiţer, expresia „plăcuţa comemorativă“ este echivalentă – prin atributul „acelaşi“ – cu «basorelieful „Budapesta“», iar adverbul „zidit“ este sinonim cu „reabilitat“, ceea ce atestă că îi lipsesc – ca şi lui Alex Puiu – inclusiv proprietatea termenilor şi coerenţa logică; apoi, faptul că repetă şi ea, papagaliceşte, sintagma „anul morţii lui Stalin“ atestă, categoric, plagierea textului plagiatorului Alex Puiu. Dar, cum ameţita Diana Toea nu este în stare, nici ea, să plagieze corect, evident că nu este în stare să gîndească nici cît negru sub unghie şi, ca atare, scrie cu mînuţa ei că «basorelieful „Budapesta“» ar fi fost „reabilitat în 1953“; adică tocmai în anul cînd, de fapt, inscripţia BUDAPESTA – care nu este doar o „plăcuţă comemorativă“, cum crede toanta – a fost acoperită cu ciment!!! Altă ticăloşie a Dianei Toea rezidă în faptul că indică drept sursă a „fotolgaleriei“ site-ul www.stelian-tanase.ro, deşi acolo nu există nici o fotografie a Arcului de Triumf, iar fotografiile publicate de ea sunt făcute de mine, în 10 ianuarie 2012 (cf. http://www.samanatorul.ro/revista/samanatorul_nr_1-ianuarie-2012.pdf) şi postate doar în articolul „Victoria Ungariei asupra României…“, după cum se vede inclusiv în revista Semănătorul, nr. 1, ianuarie 2012, pag. 8-9, şi după cum atestă, expressis verbis,  d-l Nicolae N. Tomoniu, directorul revistelor Semănătorul, căruia îi mulţumesc, pe această cale, pentru amabilitatea de a-mi publica articolele şi, totodată, îl felicit pentru patriotismul manifest şi pentru curajul civic dovedit. Apoi, în Adevărul din 3 oct. a.c., adică a doua zi, probabil ca să nu uite ceea ce scrisese în ziua anterioară, şi ca să umfle „mangoţi“ mai mulţi de la ziar şi să-şi mărească „palmaresul“, „fătuca“ mai execrează aceeaşi maculatură în altă formă şi sub alt titlu: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie de pe Arcul de Triumf FOTOGALERIE“. Şi cum prostia este starea ei imanentă, desigur că, în subtitlul în care îşi autocitează titlul articolului din ziua precedentă, se păstrează „fotolgaleria“. Şi, fireşte, nu mai ţine minte că, în 2 oct., a scris «basorelieful „Budapesta“ a fost (…) reabilitat în 1953, anul morţii lui Stalin», iar a doua zi, 3 oct., precizează în titlu şi în text: „Administraţia Oprescu dă vina pe primarul din ’53 pentru ştergerea unei file de istorie…“! Adică a uitat azi ceea ce a scris ieri! O altă dovadă a faptului că Diana Toea l-a plagiat pe Alex Puiu – care, la rîndul său, mă plagiase pe mine! – o atestă folosirea repetată, în titlu şi în text, a clişeului „o filă de istorie“, care se regăseşte şi în bălmăjeala lui Alex Puiu, în subtitlul „O filă de istorie românească, astupată cu ciment“! Dacă aceşti doi plagiatori ordinari ar fi citit cu atenţie al doilea studiu, „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, ar fi remarcat că eu am amendat presupunerile mele din articolul iniţial, „Dictatul de la Viena redictat de Ungaria, via U.D.M.R.“, şi am relevat că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese în 2005, indicînd şi mai multe link-uri de filme, existente pe YouTube. Ca să se mai cultive aceşti doi scribi neisprăviţi, precizez că acoperirea cu ciment a inscripţiei BUDAPESTA se comisese abia în 1953 – şi nu „în primii ani de stalinism românesc“, ca să fi fost „reabilitată în 1953“, cum pretinde ageamiul Alex Puiu şi repetă psitacista Diana Toea –, şi a durat cel puţin pînă în 1964, aşa cum se poate vedea, de la minutul 4 şi 39 sec pînă la minutul 4 şi 43 sec, în filmul făcut, în 1964, de British Pathé: http://www.britishpathe.com/video/rumania! Abia după preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu s-a refăcut inscripţia originală, care a durat cel puţin pînă în 2000, poate pînă în 2004! În mod cert, însă, între 1968-1990, inscripţia BUDAPESTA exista în forma sa originală, neacoperită cu ciment! Oricum, primarul Sorin Oprescu trebuie să depisteze data cînd a fost reacoperită şi să dea seamă pentru faptul că, deşi ştie, din 2006, că a preluat Arcul de Triumf cu inscripţia BUDAPESTA profanată, nu a făcut nimic pentru a înlătura blasfemia şi a-i pedepsi pe criminali.

Dincolo de nemulţumirea – întemeiată – pe care mi-o produce furtul ordinar al ideilor şi acţiunilor mele, plagiatul comis de aceşti doi paraziţi de presă are, totuşi, cîteva părţi pozitive: 1) se răspîndeşte printre cititori ştirea despre infamia comisă de U.D.M.R.-işti şi muşamalizată de guvernanţi prin falsificarea Istoriei Naţionale pe Arcul de Triumf; 2) informaţiile lizibile conţinute au fost preluate, sumar şi selectiv, în alte materiale, precum „Budapesta pe Arcul de Triumf. Kelemen Hunor, un ministru antiromân şi total incompetent“, pe www.agentia.org; „Incredibil! Primaria Bucuresti a sters basorefieful Budapesta de pe Arcul de Triumf. A disparut victoria Armatei Romane din capitala Ungariei in 1919“, pe www.ancheteonline.ro; «Cum au şters autorităţile cuvântul “Budapesta” de pe Arcul de Triumf “de dragul” maghiarilor», pe www.evz.ro; şi 3) printre prostiile debitate de către cei doi în dejecţia lor, s-au vehiculat şi informaţii corecte, care confirmă opinia mea referitoare la muşamalizarea de către autorităţi a acţiunii trădătoare de pe Arcul de Triumf, comisă de guvernanţi – tăinuire care constituie „infracţiune în formă continuată“, cum stipulează legea penală! De aceea am şi renunţat să le intentez celor doi condeieri nătîngi un proces penal pentru plagiat.

Aşadar, trădătorii de Neam şi Ţară de la Preşedinţie, de la Ministerul Apărării Naţionale – precum ignobilul general-mr. (r.) Mihail E. Ionescu –, de la Primăria Generală – precum ipocritul primar „independent“ dr. Sorin Oprescu –, de la Ministerul Culturii – ca farsorul Ioan Daniel Cherecheş, ca fascistul Hunor Kelemen şi alţi antiromâni mai vizibili sau mai camuflaţi, toţi aceşti trădători, deci, nu mai au nici o scuză că nu au citit avertismentele mele, sau că nu m-aş fi exprimat eu mai citeţ, sau că „problema excede competenţele Ministerului Apărării Naţionale“ – cum scria acest general (r.) Mihail E. Ionescu, care ar trebui degradat şi băgat la puşcărie „cu celeritate“, fiind printre cei mai vinovaţi, întrucît e „cult în cap“. Oricum, şefii autorităţilor cărora m-am adresat – preşedintele Traian Băsescu, ministrul Gabriel Oprea şi primarul Sorin Oprescu –, chiar dacă cele două studii ale mele nu au ajuns la ei personal, au aflat despre ele din Buletinele informative realizate special pentru ei de către Serviciile Secrete, care monitorizează informaţiile referitoare la ei. Ei bine, iată că, în micimea lor intelectuală şi morală – probabil că nici nu au auzit de deontologie –, aceşti plagiatori mai agită şi ei lucrurile în faţa autorităţilor vinovate, iar cititorii mai află cîte ceva.

În mod deosebit, trebuie să-i mulţumesc distinsului ziarist Victor Roncea, pentru că a indicat în mod expres studiile mele, în materialul „Dovada ca Basescu, Comandant Suprem al Fortelor Armate, Oprescu, Primar General al Capitalei si Oprea, Ministrul Apararii, au stiut din 2011 de stergerea BUDAPESTEI de pe Arcul de Triumf si nu au facut nimic. Sesizarea unui colonel (r) SRI“. Mai mult, pe baza celor două studii ale mele, curajosul patriot Victor Roncea a trecut la o acţiune viguroasă: „Plangere Penala in Cazul Arcul de Triumf, pe adresa Primariei Capitalei, Oficiului pentru Monumente Istorice si a Ministerului Culturii. Administratia Prezidentiala si autoritatile Romaniei au fost sesizate oficial inca din iunie 2011 de catre un ofiter in rezerva al SRI“. Plîngerea penală a fost republicată de d-l avocat Mihai Rapcea şi de neînfricatul român Dan Tănasă – hărţuit în procese de maghiarizaţii din Covasna.

Demersul este bun, mă gîndisem şi eu la el, de aceea apelasem la F.A.C.I.A.S. –  într-o şedinţă comună organizată de conducerea S.C.M.D., în 14 septembrie 2011, la Palatul Parlamentului – pentru a mă sprijini în deschiderea unui proces penal contra Guvernului, a Primăriei Capitalei şi a Preşedinţiei – aşa cum am relevat în comentariul meu din Curentul Internaţional.  Dar, pentru că ştim în slujba cui este Parchetul, nu trebuie să ne aşteptăm la rezolvarea promptă şi completă: refacerea imediată a inscripţiei originale de pe Arcul de Triumf şi condamnarea vinovaţilor!

Îi urez deplin succes d-lui Victor Roncea şi îi voi acorda tot sprijinul în acest proces penal, în cazul cînd nu voi intenta, şi eu, altele contra autorităţilor vinovate. Apelez, pe această cale, la avocaţi patrioţi, competenţi şi curajoşi care să mă apere în eventualul proces penal pe care li-l voi intenta trădătorilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*