Parca te văd prin Chișinău adesea,
Din lacrimile noastre făcînd snop
Și aburcîndu-le cu greu pe umăr
Le duci, Sfinte Părinte, la Prislop.
Chiar necanonizat de marii clerici,
Chiar stins și-nmormîntat ca pe cei mulți,
Tu faci minuni din voia celui veșnic
Și de pe unde ești ne tot ajuți.
Ce scurt e drumul pîn-la mănăstire,
Zborul spre tine n-are nici un hop,
Încins la brîu, Preasfîntu-Arsenie Boca
Ne dăruiește ceruri la Prislop.
Și totu-n jur miroase-a tămîiere
Și numai morții mei, cu nobil zel,
Suspină-n cor că n-am să-i mai pot duce
Să-și ia eternitate de la el,
Cînd stelele, și luna, și tăcerea
Țin cont de slova lui și i se-nchin’
Părintelui smerit cum nu e altul
Pe prispa casei Domnului. Amin!
Lasă un răspuns