Mascarada privatizării Oltchim s-a sfârșit, DD-OTV-PP stoarce cât poate lămâia…

Nu știu dacă am forța raționamentului și a cuvintelor să vă conving de faptul că totul este un scenariu al onor dezonorantei clase politice și a oligarhilor care de la FSN și umorile ceaușismului se trage, că nici un partid sau formațiune aspirantă nu mai merită încredere, că scenariile pe teme din ce în ce mai diabolice sunt aranjamente de culise între falșii adversari politici, că se dau în primire și se execută doar anumite personaje ofilite, incomode, după o prealabilă înțelegere între trădătorii care la rândul lor vor fi trădați și sacrificați, că în 23 de ani dezastruoși pentru națiunea română intră în scenă noi actori și figuranți și ies alții dintre cei vechi, în aplauze, ori huiduieli, sau pe ușa din dos, după cum hotărăsc regizorii din spatele cortinei de minciuni și manipulare, că este prestabilit, comandat ceea se i întâmplă în poporului român sărăcit, apăsat de biruri, îndatorat, deposedat de bogății și patrimoniu prin privatizări păguboase, epuizat biologic, înrobit, obligat la exod, la părăsirea țării și a vadului lui cultural milenar spre a nu fi distrus totalmente moral și material și că toate câte suferă și sunt lăsate la vedere sunt episoadele unui lung serial în care ecuația distragerii atenției publice și a intoxicării este cel mai eficient instrument pentru trădători și cea mai păguboasă încețoșare a ochilor și minții pentru românii care refuză să se lumineze asupra planului diabolic de anihilare a rațiunii și desființare a națiunii române de către unii, alții…

Am folosit o frază lungă și forțat înpropoziționată (!) mai sus, la începutul acestui articol pe care îmi propusesem să îl dedic parodiei privatizării oteviste a falimentatului combinat Oltchim. O frază poate prea lungă pentru majoritatea minților confuze, obosite, obligate și obișnuite să nu mai gândească în profunzime de mai multe decenii, învățate doar cu  propoziții și exprimări seci, scurte, neliterare, scrise și vorbite ca din topor de către fosta și actuala nomenclatură și guralivii scribi, toți prestând intoxicarea prin sugestie colectivă. Nici măcar ziariștii vremurilor de acum nu se mai obosesc să investească inspirație, intuiție, stil și cuvinte alese pentru a învălui și inocula cititorii. S-au banalizat, s-au lenevit, s-au depreciat…  Vin cu scheme ziaristice ieftine, cu exprimări stupide, repetitive, de-a valma, la normă. Dar de fapt ei ne-au prostit, efectiv ne-au prostit și ne-au deculturalizat, ne manipulează fără efort prin vorbe de prost gust, printr-un limbaj de lemn pseudo-capitalist, prin mediocritate lexicală. Cel mai elocvent exemplu este Ion Cristoiu: când se exprimă ai zice că e un prost de duzină…

Reflex îmi amintesc de felul în care, la comanda Diaconescului, aburiciul (!) ăla de Tudor Barbu de la OTV l-a manipulat și l-a păcălit la vedere, pe sticlă, în direct, pe naivul economist Constantin Cojocaru, furându-i ideile și semnăturile donate de către fraierime, adeziuni pe care patronul caracalist le-a investit în PP: partidul proștilor, al pramatiilor, al păcălicilor și păcăliților… Iar mai recent, odată cu scoaterea la cacealma de către prim-plagiatorul țării, la mezatul pseudo-privatizării mai mult de ochii FMI-ului, a combinatului chimic din Vâlcea, șeful televiziunii poporului și al partidului poporului a luat mințile nu doar poporului, ci și tuturor politicienilor și ziariștilor, jucând alba-neagra în direct pe toate canalele mediatice, crescând politic, deocamdată, în sondaje. Este un naiv cine mai crede în această parodie prin care se ascunde falimentul țării și condamnarea la foame și jaf a prostimii de către întreaga clasă politică înhăitată spre a nu-și pierde averile și privilegiile, orbindu-ne prin scandaluri înscenate, distrăgându-ne de la realitatea crudă de zi cu zi, după ce scenariștii și sforarii din spatele cortinei politice au obținut același efect prin suspendarea Băsescului.

Nu s-a încheiat bine telenovela Oltchim-ului și, iată, se anunță, se intoxică deja cu știrea că se va lăsa iar cu o suspendare, pentru a nu se risca deșteptarea și ieșirea amorțiților în stradă, de foame și nu puținele nevoi. Sărmani românași, nu mai ține să ne amăgim cu legendara versificație eminesciană pusă în numele viteazului și bătrânului Mircea aflat într-o umilă poziție de opoziție (!) cu otomanul și hoțomanul Baiazid: ”Bucuroși le-om duce toate…” Politicienii ăștia, ai naibii, s-au înțeles să ne țină numai în scandaluri și circ, fără bani de pâine. Iar formațiunile mici vor rămâne pe mai departe dezbinate, fiindcă, rămân la rândul lor dezbină, trișează și nu vor să se alieze, să coaguleze, din cauza ambiției fiecărui proprietar de partiduleț de a fi lider absolut și de a le fi absorbant (!) celorlalte formațiuni hemoragice.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*