Consecinţele politice ale politicii de apropiere de soviete a lui Titulescu Nicolae şi pactul Ribbentrop – Molotov s-au dovedit a fi nefaste pentru statul naţional român creeat cu multa sudoare şi varsare de sînge. Ca urmare a ultimatelor date de către sovietici in 26, 27 şi 28 iunie 1940, Carol cel Ticălos a cedat foarte uşor presiunii sovietice în timp ce miniştrii săi marionetă îşi vedeau de treburi pe la moşiile proprii. Astfel că Armata Româna a început retragerea din hotarele istorice dar mai ales umilinţa acestei retrageri era greu de suportat fără a se trage măcar un foc de armă.
Bandele de cazaci şi calmuci nu au respectat termenul de patru zile acordate de către Moscova roşie acestei ruşinoase retrageri ci au invadat teritoriile româneşti în aşa fel încît umilinţa să fie cît mai mare. Aceşti bolşevici satanizaţi nu au respectat nici noua linie de frontieră impusă de către Moscova ci au intrat mult mai adînc în teritoriile romăneşti.
Trupele bolşevice se apropiau de Putna iar guvernul carlist era ca şi inexistent în timp ce monstrul de Carol cel Ticălos îşi vedea de nebunii alături de metresa sa Esthera Wolff în cuibul lor din Aleea Vulpache, azi Aleea Modrogan şi tot odata sediul actualului partid care conduce destinele României (sic). Dar neamul nostru românesc nu a supravieţuit vicistitudinilor istoriei prin milioanele de robi care au pus de bunăvoie gîtul în jugul strainilor, ci prin Horea, Avram Iancu, Iancu Jianu şi prin milioanele de ostaşi dârji care şi-au dat viaţa de bunăvoie pentru a salva poporul de la umilinţă.
Aşa că în aceste condiţii au apărut adevăraţii eroi ai neamului care au scris cu sîngele lor istoria adevărată. Maiorul Valeriu Carp din Divizia 7 Infanterie, Regimentul 16, Batalionul 3 a fost unul dintre aceşti bravi eroi. Aflat cu batalionul său în ariergardă ,la un moment dat, un soldat striga: se vede Putna! Atunci bravul maior da un ordin unic în istoria armatei române: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi organizaţi-vă în poziţii de apărare şi dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE DESCHIDEŢI FOCUL!”. Şi ostaşii români au deschis focul lasînd în urma mormane de leşuri duşmane înaintarea bolşevică fiind oprită.
Deci iată că ceea ce nu a realizat regele nemernic şi guvernul său de trădatori a realizat un brav maior al armatei române. Maiorul Valeriu Carp a murit, aşa cum îi şade bine unui erou, în luptă cu bolşevicii la Focşani în 1944. Dacă nu murea atunci probabil că ar fi fost omorît în bataie la penetenciearul Jilava aşa cum a fost omorît şi bravul geneal Radu Korne omorît de către gardienii ţigani Maromet şi Ivănică.
Numele lui nu este pomenit în nici o carte pentru că aşa doresc urmaşii Anei Pauker, Saul Brukner, Ernst Neulander, Boris Grumberg şi a altora de teapa acestora. În cărtile de istorie şcolară nu se pomeneşte despre el nici despre mulţi alţi eroi. În Arad numele unei străzi ce amintea de unul dintre bravii eroi ai Armatei Române a fost înlocuit cu numele unui obscur politician din seminţia Khmerilor portocalii. Îl eludăm cu obstinaţie pe Radu Gyr şi îl venerăm pe Tristan Tzara.
Oare cînd ne vom recunoaşte adevăraţii eroi ai neamului ?Oare cînd vom avea o clasă politică care îi va respecta pe aceştia?
Lasă un răspuns