Sigur că m-am înşelat să văd în Ion Cristoiu un mare model şi reper moral al jurnalisticii româneşti. Omul care a inventat tabloidul din anii 90 – EVZ, în care se năşteau în articole de prima pagină găini cu puii vii, nu putea fi decât un pseudo-impostor. Sigur că la această păcăleală a contribuit şi editarea revistei Historia, în care apar studii istorice excelente şi chiar păreri pozitive privind personalităţi interbelice ca şi CZ Codreanu. De fapt, Ion Cristoiu s-a folosit de manevra măgurenistă de a-şi oferi credibilitate în cercurile naţionaliste pentru a le înşela. În realitate, Ion Cristoiu a fost şi a rămas un bun comunist ateu sadea şi un produs al regimului Ceauşescu, care priveşte istoria interbelică prin ochelarii roşii de cal ai regizorului Sergiu Nicolaescu.
Nici nu putea fi altfel Ion Cristoiu racolat de PCR din rândul clasei muncitorilor agricoli din Vrancea şi adus pe recomandări partinice ca şi student la Facultatea de Filosofie din Cluj, unde se preda exclusiv marxism – leninismul şi era coleg cu şeful studenţilor comunişti clujeni Andrei Marga din anii 70. Nu ştiu dacă a fost racolat de către securitatea comunistă Ion Cristoiu la Cluj, dar în general din cercetările personale despre viaţa studenţească din anii comunismului, majoritatea studenţilor de Filosofie erau bine înregimentaţi de către partidul comunist şi atent verificaţi şi cam majoritatea selectaţi ca şi informatori de către Securitate. Când un regim anticomunist va conduce vreodată ţara şi cu adevărat se va dori să se deschidă arhivele CNSAS vom afla dacă Ion Cristoiu a fost sau nu turnător. Până atunci putem să-l credem pe cuvânt că este numai un comunist. După absolvire, în 1971, a rămas asistent la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Cluj, funcţionând totodată şi ca redactor-şef adjunct al revistei Echinox, unde publica articole elogioase despre regim. În 1972 Cristoiu s-a mutat la Bucureşti, în calitate de redactor la Viaţa studenţească. Între 1974-1979 a fost redactor-şef adjunct la Viaţa studenţească şi Amfiteatru. Din 1979 până în 1987 a lucrat ca redactor-şef adjunct la Scânteia tineretului şi a condus suplimentul literar-artistic – SLAST – al aceluiaşi ziar.
Pe agenţia Mediafax s-a publicat zilele acestea rechizitoriul parchetului general privind acuzarea lui Sorin Ovidiu Vântu în afacerea FNI, când sute de mii de români au fost furaţi. Prin spălare de bani şi înşelăciune SOV a făcut avere şi a sponsorizat editura lui Ion Cristoriu şi firma lui Mihai Tatulici. Sorin Ovidiu Vîntu l-a pus pe Nicolae Popa, înainte de prăbuşirea FNI, să delapideze din patrimoniul Fondului peste 13,7 milioane de lei, bani pe care i-a folosit pentru a cumpăra imobile şi pentru activităţile firmelor sale, apoi, prin operaţiuni economice, a ascuns sumele obţinute prin tranzacţii către firmele unor personaje publice. Printre aceştia şi Ion Cristoiu, care apare în rechizitoriu că ar fi încasat de la SOV 980 de milioane de lei, bani primiţi prin intermediul Editurii CRISTOIU SA. „Procurorii arată, în rechizitoriu, că Sorin Ovidiu Vântu s-a folosit de operaţiuni economice pentru a ascunde banii obţinuţi din delapidarea FNI, sumele încasate fiind trecute prin firmele sale şi prin alte firme. Banii astfel obţinuţi au fost folosiţi, printre altele, pentru aportul de capital la Editura Cristoiu, plata părţilor sociale cesionate de Mihai Tatulici Production SA, cumpărarea de la Mircea Dinescu a acţiunilor la Caţavencu S.A., achiziţionarea mai multor imobile şi terenuri, precum şi pentru sponsorizări, în 1998 şi 1999, printre beneficiari fiind UFC Rapid, Fundaţia Open Romania, International Herald Tribune şi Federaţia Română de Atletism. Totodată, în 16 martie 1999, SOV Invest SA a încasat de la FNI suma de 2,365 miliarde ROL, din care a virat Gelsor SA suma de 2,3 miliarde ROL, Gelsor SA a virat suma de 1,3 miliarde ROL în contul lui Vântu, care la rîndul lui a virat suma de 980 milioane ROL la Editura Cristoiu SA, reprezentînd aport la capital pentru Sorin Ovidiu Vântu – 670 milioane ROL, Ion Cristoiu – 300 milioane ROL şi Nicolae Popa – 10 milioane ROL.“
Rechizitoriul precizează că SOV a virat suma de 980 milioane lei vechi pentru Editura Cristoiu SA din contul său personal. La constituirea societăţii, din aceşti bani (din contul său personal), 300 milioane lei vechi au fost trecute ca fiind aport de capital din partea lui Ion Cristoiu, pentru a fi acţionar la Editură. Acum se poate observa şi înţelege mai bine “suceala” politică inexplicabilă a mogulul de presă Ion Cristoiu. Ea costă foarte mulţi bani: publici sau spălaţi?
Acum înţeleg de ce Ion Cristoiu s-a sucit în 1996 când Emil Constantinescu şi CDR a ajuns la putere cu un mesaj anticomunist. Omul era comunist şi îi părea rău că au pierdut tovarăşii din PSD/FSN/PCR. Că a devenit pe urmă adeptul şi propagandistul regimului de sorginte securistă a căpitanului Traian Băsescu era deja ceva firesc pentru un fost student la Filosofia marxistă şi propagandist UTC la Nicu Ceauşescu. Dar vorba aceea: “Dumnezeu nu bate cu bota!” şi reprezenaţii regimului securisto-comunist pe care Ion Cristoiu i-a apărat, protejat şi promovat l-au băgat în dosarul SOV, tocmai la capitolul “Nicolae Popa şi spălarea banilor de la FNI”. Aşa ştie Traian Băsescu să le mulţumească celor care l-au sprijinit de-a lungul carierei sale politice. Vezi cazurile Roman, Ridzi, Solomon etc. Degeaba dă acum Ion Cristoiu nervos parchetul general în judecată. Ion Cristoiu primeşte ceea ce merită un comunist de la un regim, care îşi devorează tovarăşii de drum.
Lasă un răspuns