Organizată de Platforma Civică Acţiunea 2012 care coalizează zeci de organizaţii, asociații şi grupuri naționale și transnaționale românești cu sprijinul a milioane de susținători ai unirii Republicii Moldova cu patria-mamă, România, Duminică 16 septembrie 2012 a avut loc la Chișinău cea mai răsunătoare manifestație pentru re-unirea românilor nu doar în cuget și simțiri, ci și în fapt, în firea istorică a ființei naționale a unui neam rupt cu brutalitate în bucăți de către trufașii făcători de strâmbă istorie prin dictatură și imperialism.
Între zecile de organizații nonguvernamentale care au aderat la Acțiunea 2012 se numără și asociațiile Mișcarea România Altfel – MiRA și Mișcarea Culturală Naționalismul și Arta – MECENA, ale cărui fondator inițiator sunt și pe care nu am pregetat să le înscriu între susținătorii fervenți ai unirii.
Căpătând dimensiuni fără precedent, marșul pentru unire din această memorabilîă zi precede următoarea mare manifestare stradală a unioniștilor care va avea loc la București, tot într-o Duminică, pe 21 octombrie 2012, și care se preconizează a fi de proporții și mai mari spre a deschide inimile și ochii nu doar românimii din țară și de peste hotare, ci întregii umanități care trebuie să înțeleagă faptul că un popor cu aceeași limbă, datini, istorie și idealuri nu poate fi ținut cu sila între granițe artificiale, cum nici pentru frații de același neam și sânge.
Este de așteptat ca astfel de manifestări cu mobilizare impresionantă nu doar să sensibilizeze întreaga lume, ci chiar să intimideze și să să exercite presiune asupra autorităților decizionale din țările surori, dar și asupra factorilor de decizie care conduc destinele Europei și ale lumii, să îi determine să conlucreze pentru săvârșirea unui act de reparație istorică, permițând poporului român să își reintre în vadul firesc, milenar, geografic și demografic pe întinderile dacice care, chiar și după ce se va fi realizat mult voita re-unire a Moldovei cu România, încă vor rămâne văduvite de unele ținuturi, așa cum au pohtit(!) marile imperii și puteri.
Este îmbucurător că, la scurtă vreme după ”vizita de lucru” a cancelarului german la Chișinău, peste 10.000 de suflete românești au inundat străzile capitalei Moldovei, sfidând forțele pararusești ostile care ar fi capabile chiar și de vărsări de sânge spre a împiedica românimea să redevină un popor mare și unit. Întreaga lume înțelege din astfel de manifestărică peste voința populară a românilor nu se mai poate trece și că a venit vremea reîntregirii neamului, lucru atât de dezavuat de către ruși. Reunificarea României și stabilitatea unui stat românesc până dincolo de Prut, între vechile frontiere, dă frisoane marelui imperiului postsovietic.
Chiar și în ziua acestei uriașe manifestații, autoritățile moldovenești pro-ruse, la comanda discretă a mai marilor de la Moscova, au mobilizat numeroase forțe de ordine care trebuiau să împiedice marșul pentru unire, să îl împingă pe un anumit traseu limitat, să rupă și să împuțineze mulțimea pașnică a cărei glas colectiv a răsunat din mii de piepturi strigându-și idealul într-o atmosferă înălțătoare, cu adevărat patriotică. Forțele de ordine supuse contestatului șef de guvern al Moldovei au încercat să interzică pătrunderea mijloacelor de transport cu manifestanți, au legitimat cu exces grupurile sosite și au făcut tot ce le-a stat în putință să intimideze miile de români sosiți la întâmpinarea ceasului istoric al sfintei uniri.
Un eveniment unic și emoționant l-a constituit formarea unui lung Cordon al Libertății de către numeroși oameni de cultură și artă, intelectuali de marcă, universitari și alți oameni luminați, inclusiv politicieni patrioți, fapt care dovedește adevărata unitate de spirit a românismului progresist din Basarabia. Nu exagerez și nu intenționez să aduc vreun afront intelectualității românești de la București dacă afirm că ar trebui să ia exemplu de la confrații lor basarabeni, nu doar în ceea ce privește solidaritatea de breaslă în problema unirii, ci să își și corecteze grabnic pasivitatea și parșivitatea politică, duplicitatea și cameleonismul.
Lasă un răspuns