Documentarea pentru redactarea volumului „Cronologie istorică – Sfântu-Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş” a făcut posibilă depistarea unor noi documente referitoare la pierderile suferite de patrimoniul cultural românesc din Sfântu-Gheorghe şi din întreaga zonă a Arcului Intracarpatic, în anii ce au urmat Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. Printre aceste pierderi, s-a aflat şi dărâmarea monumentului lui Andrei Mureşanu, ridicat în parcul central al oraşului Sfântu-Gheorghe.
Dar să lăsăm documentele să vorbească. Astfel, în 25 februarie 1939, Primăria oraşului Sfântu-Gheorghe difuzează publicaţia referitoare la ridicarea monumentului lui Andrei Mureşanu în această urbe, document în care se menţionează: „Stimate Domn, Din iniţiativa D-lui Cpt. EUGEN FRĂŢILĂ, s-a constituit un comitet de conducere pentru ridicarea monumentului Andrei Mureşanu, în Sfântu-Gheorghe. Importanţa unei astfel de opera istorice, este prea bine cunoscută de toată lumea, mai ales aici în judeţul Treiscaune, unde pe lângă vitregia populaţiei localnice, trebuie să recunoaştem că este singurul judeţ în care nu se găseşte nici cel mai modest monument naţional (cu excepţia Bisericii Ortodoxe înălţată în anul 1790, pe locul celei vechi din lemn şi a clădirii în care a funcţionat Prima Şcoală Confesională Ortodoxă construită în anul 1799 – n.n.). Fac apel la inima Dvs. de bun român şi vă rog să ne daţi preţiosul sprijin pentru înfăptuirea planului propus. Pentru strângerea fondurilor necesare, Comitetul a tipărit poemul istoric „Bătrâna Dunăre” oferit de iniţiator, urmând a se distribui câte un exemplar fiecărui bun român din acest judeţ. În convingerea că Dvs. şi de această dată veţi răspunde din toată inima la apelul nostru, îndreptat sentimentului Dv. naţional, îmi place a crede că acest apel nu va rămâne fără răsunet. Sfântu-Gheorghe, la 25 februarie 1939, Primarul oraşului, dr. Nicolae Crăciun.”
Apelul adresat „bunilor români” din judeţul Treiscaune este însoţit de următoarea Delegaţie: „Noi, Dr. Nicolae Crăciun, primarul oraşului Sfântu-Gheorghe, delegăm pe domnii Radu Ioan şi Muică Ion, să distribuie din partea primăriei broşura „Bătrâna Dunăre” şi să încaseze veniturile realizate din contribuţiunea publică, pentru ridicarea monumentului Andrei Mureşanu, în Sfântu- Gheorghe”.
În data de 14 iunie 1939, Primăria oraşului reşedinţă de judeţ Sfântu-Gheorghe transmite Preşedintelui Comitetului de construcţie a statuii lui Andrei Mureşanu, următoarea adresă: „Am constatat că în parcul oraşului Sfântu-Gheorghe, din Piaţa Regina Maria, s-au început lucrări pentru ridicarea statuiei lui A. Mureşanu. Întrucât pentru ridicarea acestui monument nu aveţi şi nici nu aţi cerut încă de la Primărie autorizaţia necesară de construcţie, prin prezenta avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a ne trimite de urgenţă o cerere pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, aşa cum am avut onoarea a vă comunica şi verbal. Pentru a putea elibera autorizaţia cuvenită vă rugăm a trimite odată cu cererea şi lucrările prevăzute la art.14 din Regulamentul pentru monumentele publice, publicat în Monitorul oficial no. 292 din 16 februarie 1938, în câte două exemplare. Aceste lucrări vor fi făcute de către specialişti, conform dispoziţiilor art. 15 din acelaşi regulament. Până la rezolvarea acestor probleme, vă rugăm să opriţi continuarea lucrărilor deja începute. Primar Dr. Crăciun, Secretar, V. Potcoavă”.
După obţinerea autorizaţiei de construcţie, la începutul anului 1940, căpitanul Eugen Frăţilă, în calitate de secretar al Comitetului pentru ridicarea monumentului A. Mureşanu, adresează Primăriei următoarea cerere: „Cu onoare vă rog să binevoiţi a dispune eliberarea sumei de 15.000 lei drept subvenţie pentru acest scop. Suma este cerută de sculptorul Cpt. Gheorghiu Ionel. Sf. Gheorghe, 22 decembrie 1939”. Prin decizia nr. 11237/1939, semnată de viceprimarul I. Benedek, s-a aprobat suma de 15.000 lei, drept subvenţie pentru statuia lui A. Mureşanu, în piaţa oraşului Sfântu-Gheorghe.
În 19 ianuarie 1940, Comitetul de conducere a lucrărilor pentru monumentul „Andrei Mureşanu” confirmă primirea sumei, menţionând că „aceşti bani s-au predat sculptorului pentru completarea sumei necesare la turnarea bronzurilor”. (Arhivele Naţionale Covasna, Fond Primăria Sfântu-Gheorghe, dos. 198 şi 485/1939 şi 119/1940)
După cedarea Transilvaniei de nord-est Ungariei horthyste, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, monumentul poetului Andrei Mureşanu din Sfântu-Gheorghe a fost dărâmat, căzând pradă valului de intoleranţă, manifestat cu furie oarbă, faţă de tot ceea ce era românesc. Aceeaşi soartă au avut-o şi biserica de lemn adusă din Maramureş, în vara anului 1940, şi înălţată în curtea Centrului Străjeresc (azi Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”); troiţa ridicată în aceeaşi incintă, donată de profesorii şi elevii Liceului industrial din Buzău, pe care era scris următorul text: „În memoria eroilor căzuţi pentru Ţară şi rege”; troiţa din incinta batalionului de Vânători de Munte – „troiţă minunată lucrată de soldaţii Centrului, la care trupa în fiecare seară înainte de culcare ridică rugăciune către Dumnezeu pentru sănătatea M.S. Regele, pentru Ţară şi Neamul Românesc”; troiţa din parcul din faţa Bisericii Ortodoxe, pe locul căreia, din inspiraţie divină şi trudă jertfelnică omenească, a fost ridicată, în anul 1995, statuia Mitropolitului Andrei Şaguna.
În timpul ocupaţiei fasciste ungare, în localităţile din judeţele Covasna şi Harghita au fost dărmate samavolnic 25 de biserici şi capele ortodoxe şi greco-catolice, precum şi zeci de clopotniţe şi troiţe ridicate cu sprijinul românilor de peste Carpaţi.
Lasă un răspuns