Arhiva zilnică: 18 septembrie 2012

A existat o dată un tărâm îndepărtat în care oamenii trăiau sub o formă de democrație fără principii. În acest loc, fiecare persoană avea dreptul să-și exprime opinia și să participe la luarea deciziilor, dar nu existau reguli clare sau valori comune care să îi ghideze pe locuitorii acestui tărâm. În lipsa unor principii fundamentale, diferitele grupuri din societate aveau tendința de a se confrunta și de a-și promova propriile interese fără a ține cont de consecințele asupra celorlalți. Această lipsă de armonie și solidaritate a dus la un climat constant de tensiune și conflict. De-a lungul timpului, sistemul democratic fără principii s-a deteriorat treptat. Lipsa unei viziuni comune și a respectului reciproc a creat disfuncționalități grave în cadrul guvernului. Deciziile erau adesea luate pe baza intereselor personale sau de grup, ignorând rezultatul asupra întregii comunități. În cele din urmă, oamenii au realizat că democrația fără principii ducea la haos și injustiție. Astfel, ei au început să caute modalități prin care să reintroducă valori fundamentale în sistemul lor democratic. Au instituit reguli clare pentru alegerile politice, s-au angajat în dialog constructiv pentru rezolvarea diferendelor și au promovat respectul reciproc ca fundament al deciziilor politice.

Prin eforturile și angajamentul față de restabilirea unei viziuni comune și a valorilor fundamentale, locuitorii acestui tărâm au reușit să transforme democrația lor într-un sistem mai funcțional și echitabil. Au învățat că pentru ca democrația să prospere, este nevoie de principii solide care să ghideze deciziile politice și să asigure respectul pentru toți membrii societății. Astfel, ei au reușit să creeze un sistem democratic care promova bunăstarea comună și asigura drepturile fiecărui individ.

În final, această poveste demonstrează importanța principiilor într-o societate democratică. Indiferent de forma pe care o ia democrația, valori precum respectul reciproc, justiția și responsabilitatea sunt esențiale pentru menținerea ordinii sociale corespunzătoare.

O poveste, o simplă poveste, dar ceea ce s-a întâmplat la Curtea Constituțională a României a fost dincolo de orice democrație. A existat un judecător care s-a opus, dar mi-e tare teamă că și el v-a fi exclus pentru cine știe ce delict de „opinie”. Desigur pentru a înțelege, să luăm lumină de la o mare doamnă de peste ocean care a mers la CNN pentru a anunța că își pierd controlul și că companiile de social media ar trebui să-și sporească cenzura asupra dezinformării conservatorilor. Spune: „Ne pierdem controlul total”. Cred că acesta a fost și motivul pentru care doamna Șoșoacă a fost eliminată din cursa prezidențială. Dânsa spunea, una alta, despre mai marii lumii, iar noi trebuie să-i iubim și prețuim. Am înțeles că și Victor Ponta are o scrisoare de la o doamnă din elita americană prin care era somat să părăsească guvernul. Vorba aceea, amestecul în treburile interne nu mai reprezintă un delict. A devenit delict atunci când vorbim împotriva elitei mondiale. Norocul meu este că am văzut o postare de la Ambasada SUA: ”Cel mai puternic antidot al nostru împotriva minciunilor Rusiei este adevărul” (Antony Blinken) Acum știu, sau acum am învățat ce înseamnă adevărul. Mulțumesc domnule Blinken, să știți că eu nu ascult ce spune domnul Musk, care afirma deunăzi: „Aceasta este o situație care trebuie câștigată”, a subliniat Musk, deoarece dacă democrații preiau puterea, spune el, acestea vor fi „ ultimele alegeri ”. Ca atare, el le cere susținătorilor „să voteze” și să îi facă pe toți cei pe care îi cunosc și nu îi cunosc să se înregistreze pentru a vota în noiembrie. „Aceste alegeri ar putea fi decise cu 1.000 de voturi, 500 de voturi, o marjă mică. Așa că faceți-i pe toți cei pe care îi cunoașteți să vină la vot. Elon Musk lansează un avertisment urgent pe care toată lumea trebuie să-l audă „Cealaltă parte vrea să-ți ia libertatea de exprimare. Vor să-ți ia dreptul de a purta arme. Vor să-ți ia dreptul la vot în mod eficient. „Aveți acum 14 state care nu necesită identitate de alegător. California, unde locuiam înainte, tocmai a adoptat o lege care interzice legitimația de alegător la vot. Încă nu-mi vine să cred că este real. „Așadar, cum ar trebui să aveți alegeri bune și corecte dacă nu există documente de identitate? Nu are sens. Și libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare este piatra de temelie a democrației. Și dacă oamenii nu știu ce se întâmplă, dacă nu știu adevărul, cum poți face un vot informat? „Trebuie să ai libertatea de exprimare pentru a avea democrație. De aceea este primul amendament. Iar al doilea amendament este acolo pentru a ne asigura că avem primul amendament. „Cei pe care îi cunoașteți să se înregistreze pentru a vota”. Nu mai înțeleg nimic, dar eu am avut încredere în filosofi. Ei au reușit să scoată piatra adevărului din fântâna minciunii. Ce este omul, de ce omul are viață. Sau ce este viața? Generalul Străinu a dat o definiție extraordinară: „cratima dintre data nașteri și data morții”. Emmanuel Todd, probabil cel mai important intelectual în viață din Franța, spune: „După o analiză atentă, am ajuns la concluzia că declinul puterii de peste ocean va fi începutul păcii pe planeta noastră”. Acum nu mai știu cine sunt, nu știu cum vom trăi în această democrație fără principii dar plină de adevăr. Eu cred doar în cei care ne vorbesc de la tribuna oficială despre adevăr și libertate, doar domniile lor cunosc adevărul…!

Românii trăiesc pe datorie, mănîncă pe datorie! Umilinţă maximă pentru românii care au muncit o viaţă! Lipsurile îi expediază în sărăcie, încă se mai aude strigătul de revoltă şi disperare al românilor striviţi de recalculările batjocoritoare, iar nişte papagali se bat pe fotoliul de la Cotroceni! Treizeci şi cinci de ani, românii au asistat impasibili la distrugerea ţării, mai abitir, în ultimele două decenii, fiind amarnic păcăliţi de două personaje sinistre, Băsescu şi Iohannis. Vom vedea din nou la alegerile prezidenţiale cine-i ursul şi cine vulpea. Mai este o azvîrlitură de băţ şi lui Iohannis îi vor rămîne doar bicicleta şi schiurile, abonamentul pe liniile interne şi externe i se va întrerupe. Adio zboruri de lux cu avioane private! Dacă penalitatea ar durea, primii cărora li s-ar administra calmante ar fi Iohannis, emfaticul chiriaş de la Cotroceni şi gaşca sa de penali, a căror imagine trebuie conservată într-un muzeu al groazei. Am văzut de-a lungul celor două mandate de cădere a ţării în haos şi sărăcie, căror hoarde antiromâneşti aparţine Iohannis, cum s-a aliat cu lichelele şi penalii, asemenea lui, împotriva a tot ce este românesc şi cîtă duşmănie a manifestat împotriva tuturor celor dintre Nistru şi Tisa!

Să-i crape lui Iohannis vreodată obrazul de ruşine? Nici vorbă! Tot obraznic e pe sfîrşit de mandat, nu s-a cuminţit deloc! A încercat, pe ascuns, să mai fure o acadea de supt în Parlament pentru păstrarea imunităţii salvatoare de gratii, deşi corect ar fi să preia ştafeta de la Udrea. Cînd scriam despre dosarele lui Iohannis, despre penalitatea şi trădările sale încă din 2014 şi pînă azi, presa de unitate îi pupa dosul pantalonilor la ordin, iar cealaltă parte a presei făcea pe ea de frică. Acum toţi îl scuipă în cor. Am fost printre puţinii jurnalişti care, sub ploia de înjurături şi ameninţări, am avut curajul să-l demasc şi să-l înfrunt pe Iohannis, dinaintea preluării mandatului de preşedinte. Mărturile sînt editorialele din Revista ART-EMIS de-al lungul celor 10 ani, preluate de „Justiţiarul”, „Naţiunea” şi alte publicaţii suverane.

Din gafă în gafă, din tîrg în tîrg, din trădare în trădare, din excursie în excursie pe banii românilor, Iohannis a mutat de-a lungul mandatelor sale o bună parte din economia ţării în afara graniţelor! Ce lucrătură ucigătoare pentru România! Aproape că i-au intrat ochii în orbite de atîta încruntare şi atîta ură împotriva poporului român, pe care l-a atîţat, l-a dezbinat, i-a dat cu flit şi l-a umilit! Pînă şi gura parcă i s-a strîmbat de atîtea scrîşnete printre dinţi! Unde-i „România lucrului bine făcut­”? A procedat exact ca bărbatul curvar, care promite femeii marea cu sarea pînă o prinde în pat, apoi uită de promisiuni!

Promovat 24 din 24 cu oalele şi ulcelele lui sparte în capul românilor, lui Iohannis i s-au ascuns în sertarele Justiţiei şi sub preşul de la Sibiu faptele penale, manevrele imobiliare de mare clasă, casele furate cu acte false şi alte fapte extrem de grave. Acum, cînd procurorii au scos din arhive cele 27 de dosare penale ale monstrului, e momentul potrivit să vă dumeriţi cît de penal este Iohannis şi cît de naivi, cei care l-au votat. În jurul lui Iohannis, cum de altfel, în jurul lui Băsescu, au funcţionat timp de zece + zece ani, grupuri infracţionale organizate care i-au protejat. Aşa cum am afirmat de nenumărate ori, încă înainte de a cîştiga primul mandat, Iohannis lătra şi el ca să prindă curaj, astfel încît potăile uriaşe de la vîrful Europei şi de la bucătăriile lumii să-i dea şi lui un oscior, pentru impresia artistică. Cînd îl vezi cu înfăţişarea aceea de înfumurat intrat în servaj, îţi vine să-i faci un brînci în tomberon şi să pui capacul gospodăreşte la loc. Tot timpul a stat cu talpa pe grumazul nostru, iar noi l-am răbdat. Tot timpul a apăsat pedala de acceleraţie pe agenda intereselor străine! România era doar un depozit de unde s-a servit în voie pentru nevoile lui şi ale stăpînilor din afară. Nimeni, absolut nimeni nu l-a amendat pentru nenumăratele abuzuri şi încălcări ale Constituţiei!

Încă de pe vremea cînd era primarul Sibiului avea afaceri de milioane, şi se afla în incompatibilitate cînd a cîştigat primul mandat. Să ne amintim că Iohannis l-a numit în fruntea grupului infracţional, ca procuror general, pe torţionarul Augustin Lazăr, cu tot sistemul din spatele lui. Dosarele lui Iohannis au fost ţinute timp de zece ani la sertar, fără să primească măcar un termen. Cîtă aroganţă la Iohannis! Timp de zece ani ne-a vîndut cu teritoriu cu tot americanilor, ocupaţi fiind de trupele americane, zece ani a stat pe mecanisme şi diagrame de relaţii şi a scăpat de urmăririle penale. Şi tot îşi mai dorea un fotoliu de putere ca să-şi păstreze imunitatea! E greu de calculat preţul pe care îl plătesc românii pentru a acoperi costurile uriaşe provocate României de Klaus Werner Iohannis. Ceea ce se i întîmplă acum era de aşteptat.

Lui Iohannis i-a venit rîndul la instanţă! Epoca Iohannis e pe sfîrşite şi va fi aruncat la tomberon ca pe un gunoi menajer. Iohannis n-avea cum să înţeleagă mersul jongleriilor de la Curtea Europei şi de la vîrful puterii mondiale. Nu-l duce mintea! Cu aerele lui de infatuat se pare că nici în tomberonul Uniunii nu şi-a găsit loc de adăpost. Stăpînii lui şi-au dat seama cu ce fel de slugă au de-a face! Una fără scrupule, care a luat de la poporul român şi a dat Bruxellesului, Americii şi Ucrainei. Un servitor înfumurat al stăpînilor externi, care a sărit cu schiurile de pe vîrful feisbucului în curtea Cotroceniului, şi a lăsat tot timpul resorturile străine să acţioneze împotriva României.

Romantice şi distractive vremuri trăim din pricina lui Iohannis, nu-i aşa? Dar, oare, Koveşi – o altă sportivă penală, cînd va fi dezbrăcată de mantia de protecţie a infractoarei Ursula? Codruţa are şi ea în ţară trei capete de acuzare: mărturie mincinoasă, luare de mită şi abuz în serviciu. Mare scofală! Există filme şi fotografii unde Koveşi e umăr la umăr cu mafioţii, dar sînt ascunse de cei de peste ocean. Stalinismele lui Koveşi, începînd cu „decaparea”, se găsesc în înregistrări, ea îşi permitea să facă orice împotriva tuturor! Cîte vieţi a nenorocit! Cîţi se află după gratii, cu dosare false! Cîte destine frînte, cît capital românesc distrus! De pe înaltul fotoliu european e doar o ursoaică rănită, speriată de farurile unei maşini româneşti de judecată! Toţi aceşti bandiţi trebuie să măture curtea închisorilor şi să trăiască cu o pensie de 1281 de lei pe lună! Iar Iohannis să spele autostrada Bucureşti-Sibiu, filmat de televiziunile care îi pupau dosul…

Aș vrea să clarific de la bun început un lucru: nu abordez acest subiect pentru că este la modă, pentru că toate televiziunile îl rostogolesc, pentru că toată lumea îl comentează sau pentru… audiență. Persoana în cauză este atât de grețoasă încât nu merită nici măcar să te gândești la ea, dar nu am încotro. Nu am încotro pentru că văd că toate televiziunile discută acuma despre casele lui, despre nesimțirea lui, despre îngâmfarea lui, despre pretențiile lui, despre furturile, despre casa de milioane de euro care i se pregătește, despre dosarele lui ținute până acuma la secret și nepomenite decât de câte o voce răzleață și nebăgată în seamă dar nimeni nu vorbește despre pericolul pe care acest individ, pe nume K.W. Iohannis încă îl reprezintă pentru români. Am mai spus-o, acest specimen, căci este reprezentantul unei specii, o specie pe cale de multiplicare perpetuă o specie de indivizi, grupuri sau state care consideră că li se cuvine totul, că își pot permite orice, că interesul lor primează, că au lumea la picioare și pot călca peste cadavre fără să fie trași la răspundere, el nu ține cont de nicio lege, este de un orgoliu nemăsurat, privirea lui niciodată nu a exprimat empatie, compasiune, un licăr de umanitate măcar, este cruzimea și nesimțirea personificate și tot ce s-a întâmplat și se întâmplă dovedește faptul că am avut și am dreptate.

Dar tot ce am trăit, îndurat și acceptat în toți acești ani de când serviciile și magistrații l-au cocoțat pe scaunul de președinte cu colaborarea tuturor partidelor politice și în tăcerea complice a tuturor românilor care au știut că au fost furați, dar au tăcut, paltoanele aruncate pe mașină, croazierele prin țări cu care România abia dacă schimbase câteva acorduri în toată istoria ei dar acceptaseră să îl primească, zborurile cu avioane de lux în vizite fără obiectiv, orele de ski și apoi golf în momente în care românii așteptau o reacție la un eveniment de interes public, perioada de pandemie când eram proști dacă nu purtam măști, sau dușmani ai patriei dacă nu ne vaccinam, discursurile pline de tăcere când abia îngăima două cuvinte și alea primite prin cască, toate umilințele, dar și împăunările cu „partidul meu”, „România luată înapoi”, „Șeful armatei mele”, toate aceste dovezi ale nesimțirii iohanesciene pălesc pe lângă ceea ce ne pregătește și dorește satrapul ultimilor zece ani din istoria românilor.

Îmi amintesc cât de uimită a fost lumea când Iohannis, întors de la Washington a anunțat imediat într-un gest de „transparență” nemaivăzut timp de zece ani, acordul și prevederile acordului semnat cu Zelensky, fratele geamăn în ceea ce privește politica față de compatrioți, singurul care îl depășește în ceea ce privește egocentrismul și lipsa de compasiune, că nu mai poți spune empatie față de propriul popor. Ziarele titrau că Iohannis și-a revenit, a dat dovadă de transparență instituțională. Aiurea, de fapt se grăbea să bage bățul prin gard, să îl întărâte pe Putin să facă declarații prin care să amenințe România pentru a justifica „tratatele sale”. Ce urmărește de fapt Iohannis? Nimic altceva decât ce a urmărit în ultimii zece ani și vrea în continuare.

Toate eforturile sale, plecând de la auto-propunerea la șefia N.A.T.O., apoi la șefia Comisiei Europene, cu care s-a făcut de râs nu doar în fața românilor ci și a lumii politice europene și europenilor de rând care cred că se întreabă dacă toți românii sunt atât de proști, toate încercările sale prin slugile politice de a candida pe listele PNL la Senat pentru a prinde apoi nu doar șefia partidului ci și a Senatului pentru a fi al doilea om în stat și a-și continua vizitele și plimbările ca al doilea om în stat, tot ce va face el de acum încolo se subordonează dorinței sale de a rămâne pe o poziție care să-i ofere nu doar posibilitatea de a-și face de cap ci și imunitate în fața legii, pentru că uite, riscă să piardă ce a acumulat în 20 de ani de furturi și fapte penale, cele peste 20 de dosare riscă să se reactiveze și pierde tot, poate chiar și libertatea.

Singura șansă a sa de a rămâne în picioare de acuma, este războiul. Dacă România este atacată, dacă România intră în război, lucru dorit și de americani și de conducerea UE, nu doar de Iohannis, deci dacă se decretează starea de război urgență sau asediu, mandatele parlamentarilor și președintelui pot fi prelungite. Art 83 din Constituție spune: „(3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de război sau de catastrofă”. Același lucru se întâmplă și cu mandatele parlamentarilor, conform articolului 63 din Constituție: „(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora”. Așadar, atât Parlamentul, cât și președintele își pot prelungi mandatele. Cine decretează și stabilește aceste stări? Conform art 93 din Constituție: „(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia”.

Cât timp se pot prelungi mandatele? Cât timp ține starea respectivă? Cum starea de urgență este limitată rămâne starea de război care se poate lungi până când se semnează pacea.

Poate așa înțelegem de ce ambele alegeri au fost ”comasate” în aceeași perioadă și de ce așa târziu. Probabil s-a tot sperat ca până la sfârșitul anului Rusia să atace România sau cel puțin un stat membru N.A.T.O. Poate așa înțelegem de ce Zelensky și alți oficiali ucraineeni ne tot solicită să doborâm de pe teritoriul nostru dronele rusești de pe teritoriul ucrainean. Poate așa înțelegem de ce se semnează astfel de acorduri și tot înființăm comandamente și centre de instruire a soldaților ucraineeni și N.A.T.O. în România. E adevărat nu putem risca să declarăm noi război Rusiei și nici să o atacăm, dar facem tot ce ține de noi, sau mai corect și mai clar, conducerea României face tot posibilul să provoace o reacție militară a Rusiei împotriva noastră, prin declarații și măsuri provocatoare, care să ducă la acest rezultat și să justifice declararea stării de necesitate/asediu/mobilizare/război care vor conduce apoi, „firesc” la anularea/amânarea alegerilor și astfel, nu doar Iohannis ci și partidele parlamentare să își păstreze locurile și mai ales procentele.

Veți spune că nu e posibil, că e o aberație, așa ceva nu se poate întâmpla. Vă amintiți de câte ori ați spus în ultimii zece ani în gândul dumneavoastră că „așa ceva nu se poate!”, începând cu recuperarea celor 10 procente dintre Ponta și Iohannis de la alegerile din 2014? Poate se va întâmpla, poate nu, dar cine garantează că nu există în mintea cuiva un asemenea plan, o minte bolnavă plină de ură împotriva românilor, o minte răsucită, care s-a declarat continuatoarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.R.G.) numai pentru a pune mâna pe clădirile acestei organizații naziste care la rândul ei le luase cu japca de la români?

Și să fim realiști, o asemenea variantă ar conveni și parlamentarilor actuali care și-ar vedea prelungit mandatul ”până la încetarea stării de război” în viziunea lui Zelensky conform planului său de pace în cinci puncte. Și pentru că veni vorba de acest plan, numit „Victoria” probabil după numele doamnei Nulland cu al său „fuck the U.E.”, hai să vedem ce conține, ca să mai spunem odată ”așa ceva nu e posibil” și să mergem mai departe. Acesta conține de fapt dorința lui Zelensky de a primi arme mai multe și mai sofisticate, de a primi mai mulți bani, de a continua acțiunile, căci de ofensivă nu mai poate fi vorba, în Kursk, de a primi acceptul de a lovi adânc în interiorul Rusiei cu rachete cu bătaie lungă, de a-și elibera teritoriile aflate sub ocupație rusă. Acesta plan „de pace” al „victoriei„ nu este practic un plan este doar o nouă milogire și o nouă încercare de a atrage statele europene în conflict. În plus, Zelensky se joacă cu fundul gol pe lângă bariera ridicată cerând Europei să nu se sperie de „amenințările”, de fapt avertismentele, lui Putin privind folosirea forței împotriva oricărui stat care se va implica fățiș în conflict, deși tot el a fost primul care striga încă de la începutul conflictului, că Rusia intenționează să atace alte state, nu doar Ucraina. Acuma interesul cere să minimalizeze intențiile și posibilitățile Rusiei pentru a „încuraja” lărgirea conflictului și implicarea altor state. Și nu e culmea să vii cu un așa zis plan de „pace” care de fapt să amplifice războiul? Se pare că vechiul dicton latin „si vis pacem, para bellum” s-a transformat în „dacă vrei război, vorbește despre pace”. Astfel de minți conduc țări și ridică pretenții. Cam acesta este direcția în care mergem târâți de niște minți bolnave, dar noi continuăm să credem că este imposibil. Ferească Dumnezeu să rămână Klaus la putere, sau să își realizeze planul.