În Orient, de la București la Beijing, și de la Moscova la Mecca, țelul și rezultatul acțiunilor, dar și el al discuțiilor, depind de „rege” și „preot” (Geneza 14, 17-24), de cel „ales”, uns de Cel de Sus. În despoția orientală, rezultatul proiectelor sau a dezbaterilor de idei este secundar. Importante, determinante, dunt doar voia Domnului, Stăpânului, și o poziție cât mai sus în ierarhie. Așa că, tuturor celor de jos nu le rămâne decât minciuna și furtul, singurele forme de protest. În Occident, din Carpați până în California, și din Anglia până în Australia, proiectele și discutiile regilor, președintilor, oamenilor de afaceri sau de rând se concentrază pe obținerea unor rezultate. Ierarhia este secundară. Capitalul și munca sunt, în Vest, hotărâtoare, aidoma statului de drept ori principiilor drepturilor omului.
Care-i sistemul cel mai bun? Fiecare are fideli, dar globalizarea, occidentalizarea lumii nu mai poate fi oprită. Lumea orientală se integrează, se adaptează și, uneori, protestează, așa cum s-a întâmplat în timpul recentului Referendum de suspendare, când baronii neoaoși au organizat un puci parlamentar pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. „Jucătorul” care a trădat, din perspectiva lor, vechile cutume și s-a orientat spre Vest, vrând zică-se un stat de drept.
Pentru a-l detrona la București pe cel aflat în singura pozitie cu adevărat importantă, celelalte sunt derivate, după cum am vazut mai sus, baronii par a fi fraudat 1,5 milioane de voturi. În partea occidentală a țării, în Transilvania și în Banat, unde obținerea de rezultate este mai importantă decât stabilirea „șefului”, s-a votat totuși împotriva puciștilor, menținerea statului de drept și promovarea drepturilor omului, așa cum sunt ele formulate în Occident, fiind încă puncte de referință.
Dar trebuie să ne întoarcem și la momentele de dinaintea crizei… Când Grecia era un model pentru România. De aici și îmbrățișarea de către prim-ministrul de atunci, grecul Tăriceanu, dar și de către ministrul său de finanțe, armeanul Vosgasian, a modelului grecesc de „îmbelșugare” (ortodocșii consumă, occidentalii plătesc), aceștia dublând, fără o bază reală, salariile și pensiile.
A venit însă criza din 2007, occidentalii au devenit circumspecți, iar Băsescu a redus cu 25 la sută salariile și a tăiat pensiile. Fără aceste sacrificii, sprijinul UE/FMI ar fi fost pus poate sub semnul întrebării…
Aceste tăieri au fost, pentru unii, un semn de slăbiciune, de ploconire chiar, față de occidentali. Și o trădare a balcanismului nostru de veșnic descurcăreți. O ploconire, evident, a președintelui portocaliu, față de Barroso, Merkel și alții! Așa că baronii de la secția de tineret, Crin Antonescu și Victor Ponta, ghidați, pilotați, trași de sfori de vechii comuniști, pur orientali, Iliescu și Voiculescu, chiar dacă mai eșuaseră de două ori în a-l da jos pe președintele țării, au continuat să lupte pentru a încerca să oprească orientarea spre Vest, respectiv UE/NATO, a acestuia. Puciul din 2012 a fost însă și o consecință a evidentei pierderi a încrederii occidentalilor față de români.
Și totuși, va reuși în cele din urmă cultura statului de drept și cea a drepturilor omului să treacă dincolo de balcanismul nostru pentru a înlătura, definitiv, cultura despotismului clientelar, parazitar? Aceasta este întrebarea care va pune între ghilimele, ori poate că nu, așa-zisa trădare reproșată lui Traian Băsescu…
