Copy/paste pe draftul propriilor improvizaţii

Poate exista ceva mai facil decât săvârşirea de către un politician al impardonabilului gest neacademic al plagiatului de tip doctoral? Da, minciuna orală sfruntată… Vehicularea unor improvizaţii pe marginea dublului discurs. Pentru că, în vreme ce plagiatul impune, totuşi, un minim efort intelectual pentru preluarea şi, eventual, adaptarea muncii altuia, minciuna orală („Verba volant, scripta manent”, nu?!) este o revărsare aproape neimputabilă intelectului. Iar decât să faci pe masterandul şi „dottorelul” de mucava, mai ales după ce ai fost prins, este mai uşor să slobozi vorbe. Să promiţi, dar să şi ameninţi!

E drept, pare că Victor Ponta a pus punct dublului limbaj cu Europa, întorcându-şi eczemele oratorice spre propriul partid. Pe care încearcă să-l pună la zid apelând la concepte din tenebrele istoriei. În fond, dintre toate ideile pe care le-ar putea plagia, „dottorelul” se poate folosi, fără a se teme că îi vor fi imputate drepturi de proprietate intelectuală, tocmai pe acelea cu aer sumbru. Căci, nu vor veni fantomele istoriei să-i reproşeze actul de plagiator de tip codoi!

Astfel, pe principiul adoptat fără a se simţi măcar o clipă vexat, „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!”, Victor Ponta încearcă să-şi facă ordine în partid dezlegând o oratorie ameninţătoare. Cine va comenta deciziile, pleacă! (Adevărul e că a mai spus el asta şi în timpul grevei parlamentare a PSD, când i-a ameninţat pe aleşii partidului că dacă nu îşi donează indemnizatiile zboară din partid; bineînţeles că nu a „zburat” nimeni, pentru că, fie ei şi social-democraţi, nu sunt decupaţii chiar din cocorii albaştri de mai agârţ ai lui Mircea Geoană!). Și nici nu o să-i arunce pe „răzvrătiţi” în temniţe (nu pentru că n-ar fi o soluţie, dar nu poate!), dar drumul acestora tot acolo se va termina. Doar nu o să-i ţină sub șahul unor astfel de ameninţări pe cei ce nu au probleme penale! Ci pe acei „baronii” care nu îşi pot risca risipirea acoperirii politice sub vântul justiției.

Şi tot pentru a ţine partidul între sforile care s-au cam descusut pe la colţurile guvernării, acest mic „Pilat din Pont(a)” aruncă nade către cei ar putea avea gânduri de dezertare până la alegeri (apropro de parafraze, a observat cineva că nimeni nu-l mai alintă pe Victor Ponta cu titulatura de „micul Titulescu”?; dar el oare a observat?). Iar pe textura unui mimetism, culmea!, un fractal de ilogică cules parcă din pânza de păianjen a Cotrocenilor, premierul, tot mai „paste” parcă, azvârlă momițe şi spre partiduleţele fomiste care nu ştiu încă la care grămadă să meargă pentru a scormoni după seminţe de locuri eligibile. Vizate, oricât de mătrugănoase ar fi grămezile de aviară parlamentară, sunt partidele (pseudo)ecologiste. Pe care le-a ofertat „in corpore”, nu pentru a prinde taxe reduse pentru masina lui hibrid, ci pentru a ecologiza eşichierul din dreapta buruienilor politice de deşeurile în aşteptare.

Premierul a promis dară tuturor formaţiunile „verzi” o colectare neselectivă pe listele parlamentare ale PSD, aparent fără a ţine cont că, dacă le-ar număra, ar trebui să dea la recilat jumătate din partid pentru a le face loc acestora. Pentru că luptătorii (politici) ecologişti sunt, într-o ţară plină de PET-uri şi pungi, câtă frunză şi iarbă.

Nu, nu i-a numărat pentru că momeala se aruncă „fără număr”. Iar important este să-i capteze înainte ca iniţiativa de prima la dreapta a lui MRU să alerge fără suflare după ei. Mai ales după ce Ungureanu, Neamţu şi Pavelescu nu au reuşit să aglutineze, în locul piciorului drept pierdut la groapa de gunoi a PDL-ului, decât o mişcare şchioapă de două partide şi o formaţiune nedefinită juridic. Asta după ce partidul lui Mihail Neamţu a fost pârât de partizanii dreptăţii juridice ca fiind neînregistrat juridic. O eroare de organizare a lăstărului politic de dreapta peste care Victor Ponta chiar îşi poate flutura mândru captura cu vegetale ecologice.

Desigur, ecologiştii nu vor primi locuri eligibile nici măcar cât să strângă de un serveţel parfumat. Pentru că, după ce se va fi folosit de ei, suficient timp pentru ca formaţiunile ecologiste să nu mai poată sări în barca repeticită a luntrei de dreapta, le va arunca o singură plasă (neecologică) pentru a se sufoca reciproc.

P.S.:

Tot cu minciuni „de serviciu” tratează Victor Ponta şi obligaţiile pe care şi le-a asumat guvernul faţă de FMI. Pentru că minciuna împlinirii sale politice nu poate fi apărată decât cu preţul altor şi altor minciuni! Şi este interesant cum Ponta foloseşte exact „tacticile” pe care Traian Băsescu le utiliza, ca ministru al transporturilor, pentru a „închide” grevele de la metrou. Marota transferului metroului de la minister către primărie, aşa cum stau lucrurile în toate oraşele europene. Metroriştii şi inclusiv agitatul lor lider sindical fesenist-pedeserist-pesedist ştiau însă ce înseamnă asta: pierderea sporurilor şi a gratuităţilor specifice angajaţilor feroviari! Astăzi, prin trecerea metroului de la Ministerul Transporturilor la Primăria Bucureştilor, salariaţii metrorex îşi pierd tocmai calitatea de angajaţi de cale ferată, iar guvernul se poate lăuda că a respectat impunerea FMI, lepădând din structura cfr-ului sute de salariaţi care stăteau în gâtul fondului. În plus, cum Bucureştiul este capitală balcanică, dar nu şi europeană, iar primăria nu are fonduri să suporte nici măcar lucrările de întreţinere, falimenul metrorex este ca şi garantat. Un faliment care va duce spre privatizarea unei noi surse ispititoare. Pentru că bucureştenii au nevoie de transport ca de pâinea zilnică…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*