(poem sugerat de Veaceslav Balacci)
Într-o țară democrată,
Nici săracă, nici bogată,
Prostia-i legiuitoare,
Minciuna-i judecător.
Aici plebea-i fericită
Și-i nespus de-ndrăgostită
De Puterea care-o minte
Cu alaiul ei sonor.
*
Țară ca aici nu este
Nici sub cer, nici în poveste,
Unică, sărută mîna
Groaznicilor temniceri.
N-are-un ban de ceai sau pîine
Și primește pentru Mîine
Doar citații la procese
Care-au fost să fie… Ieri!
*
Hai, veniți și voi aicea
Să cunoașteți pitulicea,
Ce se crede vulturime
Guvernînd pentru vecii.
Țară faină, n-ai ce spune,
Ai conducători—minune,
De-aia nimeni nu-i trimite
Să se ducă pe pustii!
Lasă un răspuns