„Colonizarea valahă”

Am participat, împreună cu toți preoții din Mehedinți, la un simpozion cu tema Pregătirea resurselor umane pentru valorificarea și promovarea patrimoniului cultural național,  organizat de Episcopia Severinului și Strehaei, în cadrul programului Workshop. Simpozionul s-a ținut la Hotelul ,,Severin” din Tr. Severin, fiind inițiat și condus de Prea Sfințitul Episcop Nicodim al Severinului și Strehaei. La simpozion au participat doi oaspeți din Slovacia, Prof. Univ. Dr. Petr Balcárek și Pr. Prof. Dr. Štefan Šak, de la Universitatea din Prešov din Slovacia.

Oaspeții ne-au prezentat două comunicări foarte interesante privind patrimoniul cultural cu specific religios, în speță ortodox, din Slovacia, făcând ample comparații cu cel din Ucraina, Rusia, Polonia, România, chiar Peninsula Balcanică. Valoarea comunicărilor a crescut considerabil, datorită faptului că cei doi au folosit diafilme, care au ajutat mult la înțelegerea problemelor prezentate.

Comunicările oaspeților slovaci ar fi fost de nota zece, dacă nu ar fi intervenit un amănunt, care ne-a șocat pe mulți dintre cei prezenți. Primele imagini de la unul dintre diafilmele prezentate arăta imagini din Slovacia, peisaje naturale, hărți, situații demografice etc. La un moment dat, deasupra unor hărți a apărut un titlu mare: ,,Colonizarea valahă”. În  harta cu pricina era prezentată o anumită zonă a Slovaciei, în care erau notate cu albastru satele cu populație ,,valahă” și cu roșu cele cu populație de alte etnii. Punctele albastre, puzderie, erau cu mult mai numeroase decât cele roșii! Mai mult, cei doi au spus că există în zona respectivă chiar o regiune destul de întinsă, numită ,,Valahia”.  Universitarii slovaci erau conștienți că valahii cu pricina nu erau alții decât românii băștinași. Mai mult, nu s-au putut abține să nu precizeze că dintre fii acelor sate s-au ridicat doi academicieni de frunte ai culturii slovace și că aceia au menționat toată viața lor că ei sunt români.

La sfârșitul comunicărilor, s-a dat undă verde luărilor de cuvânt. Subsemnatul s-a înscris primul și, de fapt, singurul. Nu putea lipsi martie din post! Pe lângă alte două precizări, a insistat asupra așa-zisei ,,colonizări valahe” de care vorbeau filmele oaspeților. Colonizarea înseamnă ocuparea cu forța de către un popor a unui teritoriu, înrobirea populației locale și aducerea de  populație nouă în acel spațiu, credincioasă ocupantului. Sunt situații când, în cadrul aceluiași imperiu au fost transferate populații dintr-o parte în alta în mod pașnic. Așa, bunăoară, împărăteasa Maria Tereza a Imperiului Habsburgic, a adus nemți în Banat(șvabii de azi) și în Transilvania (sașii de azi), i-a așezat pe graniță, le-a dat o serie de scutiri, cu condiția să apere granița. Ea a colonizat zona românească de graniță cu populație germană. Românii n-au colonizat niciodată nici un popor european sau de pe alt continent. Au fost state care au colonizat alte popoare, precum Anglia, Franța, Spania, Germania, Rusia, Portugalia, Olanda, Italia, Grecia etc. În vechime au fost popoare europene, care au colonizat alte popoare europene, cum au fost romanii, dar și popoare  migratoare, care au colonizat o mare parte din Europa: goții, hunii, avarii, slavii, pecenegii,  cumanii, turcii, tătarii etc. Românii au fost urmașii vechior traci, numiți de istoricul antic Herodot ,,cei mai viteji și cei mai numeroși”. Tracii erau răspândiți în aproape toată Europa. O ramură a tracilor, dacii, au fost cuceriți de romani și din îngemănarea celor două popoare s-a născut poporul român. Cel puțin așa se crede deocamdată! Bizantinii au numit urmașii daco-romanilor ,,vlahi”, ,,volohi” sau ,,valahi”  și așa au rămas în documente și în cronici. Vlahii erau foarte răspândiți în Peninsula Balcanică, adică la sud de Dunăre. Dovadă că în sudul Dunării avem și un Imperiu vlaho-bulgar, condus de cei trei frați Asănești, vlahi de origine. Împăratul Ioniță Caloianu, despre care vorbește și azi folclorul românesc este unul dintre cei trei. Vlahii se întind și azi în numeroase sate din Munții Balcani, Munții Alpi, până în Spania. Urmașii vechilor vlahi s-au ocupat cu creșterea animalelor și cultivarea pământului. Vlahii sau valahii se întindeau și în nord și în vest. Și azi se găsesc sate în care se vorbește românește în apropierea Varșoviei, în Ucraina, Slovacia, Ungaria etc. Până la jumătatea veacului al XIX, Oltenia era numită în documente Valahia Mică, iar Muntenia, adică partea de la Olt până la gurile Dunării, Valahia Mare. Fiindcă erau mai multe ,,țări” numite ,,Valahia”, Țării Românești i se mai spunea și Ungrovlahia, adică Vlahia dinspre Ungaria.

Așadar, populația românească sau valahă din Slovacia nu a ocupat teritoriul respectiv cu forța, ci a fost ocupată de migratorii slavi, printre urmașii cărora se numără azi și slovacii. Ceea ce este foarte trist, e faptul că și în Slovacia, iată, se poartă aceași politică practicată în Serbia și Bulgaria: nu se recunoaște oficial că valahii nu sunt alții decât românii, așa cum în Basarabia rușii nu recunosc că moldovenii sunt români, iar în Bucovina ucraineni nu recunosc că bucovinenii sunt români. Era de așteptat la mai mult din partea slovacilor! Pe lângă faptul că atât ei, cât și românii au fost secole de-a rândul sub dominație austraică și austro-ungară și au avut aceleași zile amare, adăugăm miile de soldați români, care au murit în al doilea război mondial ca să elibereze pământul Slovaciei de nemți, fără a mai vorbi de actul de enorm curaj din 1968, când toți ,,frații” din Pactul de la Varșovia au alergat cu tancurile să ocupe Cehoslovacia, numai românii rămânând la ei acasă, asumându-și riscuri enorme. Măcar ei să nu ne mai amărască sufletul acum! Oricum, sunt de admirat slovacii, căci știu să-și trimită la înaintare oameni capabili să apere interesele neamului lor.

Venirea celor doi universitari slovaci nu a fost întâmplătoare. În vara aceasta, o delegație a episcopiei noastre, formată din crema preoțimii mehedințene, a vizitat Slovacia timp de mai multe zile. Dintre participanți s-a remarcat în mod deosebit fratele Vasile. Și la simpozion unul dintre universitarii slovaci își amintea, cu admirație, cât de bine a jucat fratele Vasile fotbal cu niște copii dintr-o parohie de acolo. Bun fotbalist fratele Vasile! Ne-am bucurat cu toții, aflând de succesele sale într-ale fotbalului, recunoscute pe plan internațional. Ce este, este!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*