Cerșitul la ușa bisericii

Învățătura creștin-ortodoxă a lăsat loc unor speculații pe componenta iubirii față de aproapele până și în ideea exprimată  explicit în pilda tânărului care vrea să primească viață veșnică (Matei; 19, 21), cu toate că fapta persoanei apte de muncă de a apela repetat la mila publicului spre a obține ajutor material se pedepsește cu închisoare de până la trei ani, după prevederile Codului penal (art. 326). Generozitatea bunului creștin, filantropia în genere, bonomia au rațiunile lor la persoanele care se învrednicesc cu ele, dar cu ușurință li s-a răspuns de partea cealaltă cu stârnirea lor mai ales acolo unde omul devine mai sensibil și își amintește de aproapele său în nevoință; la ușa bisericii, la cimitir, ba chiar în momentele vesele ale vieții, la nunți, la botezuri, la sărbători.

După 1990, o serie de fundații și-au propus obiective generoase pe care le-au onorat excelent, oameni cu stare au făcut filantropie începând de la cel oropsit de soartă, la cel cu familie numeroasă sau până la comunități lovite de furia naturii, statul a făcut și el tot ce i-a stat în putință pentru toate categoriile dezavantajate: handicapați, bolnavi cronici, orfani etc. Cu toate acestea, în mai toate aglomerările urbane de la noi, la locuri de mare afluență, în tăcere sau în lamentații emoționale, cerșetorii invocă aceeași generozitate creștină, dar nu fără a arunca o privire indiferentă spre bănuțul simbolic oferit de cel care face cu adevărat un gest creștin și una de satisfacție păcătoasă spre cel care, din teșchereaua burdușită, îi aruncă sfidător o bancnotă mai colorată.Ori dacă strada reușește greu să-și impună regulile decenței și ale confortului citadin, Biserica noastră ortodoxă, prin cerșetorii care o împresoară, își confruntă în dificultate principiul iubirii față de aproapele cu agresiunea acestuia tentat nu de puține ori să intre până în pronaos ori chiar să treacă cu mâna întinsă printre credincioși la liturghie amintindu-le tacit pilda tânărului care își dorea viață veșnică.Nu mai spun ce se petrece în cimitire, în numele pomenii pentru sufletele celor răposați, când aceiași năpăstuiți ai sorții tulbură pioșenia rugăciunii și a comemorării celor rămași să împlinească o sfântă tradiție.

Un colac, o haină de pomană, o sticlă de băutură și un ban mai colorat împarte lumea cerșetorilor după nevoile și păcatele lor.Nu cred că numărul mai mic al cerșetorilor în Ardeal aduce vorba despre o mai slabă sensibilitate a creștinului de acolo, tot așa cum în mediul rural din sud nu vezi cerșetori la ușa bisericii și nici la cimitire; comunitățile de aici au menținut totuși o etică a filantropiei. Cerșitul în lumea satului din sud e o rușine și astăzi și nimeni din localitate nu ar face-o fără riscul de a fi apostrofat în legătură cu capacitatea lui de a-și agonisi singur cele trebuincioase. Nici țiganii nu cerșesc aici fiindcă tratamentul etic este nediscriminatoriu și cât se poate de prompt, ceea ce nu-i face pe sătenii de aici mai puțin creștini. Generozitatea creștină rurală a conservat însă forma decentă a datului și primitului de pomană. Cu lumea urbană lucrurile degenerează simultan spre trufie și excesiv pentru cel ce dă și pentru cel ce primește. Cam acestea erau rațiunile pentru care în 2011 deputatul PDL Daniel Ștefan Pirpiliu avansa în Cameră un proiect de lege menit să sancționeze cerșetoria, proiect care a rămas ca atâtea altele în sertare. Și chiar dacă ar fi fost adoptată o astfel de lege, exportul de cerșetorie din România spre Occident nu ar fi fost stăvilit cu toate reacțiile parizienilor sau ale londonezilor. Temeiul sensibil nu este așadar unul exclusiv creștin-ortodox, ci unul de autoprotecție, fiindcă nu de puține ori și francezii și englezii s-au confruntat cu degenerări ale cerșetoriei în varii forme de înșelătorie, de escrocherie și chiar de tâlhărie.

Desigur, creștinește este apreciabilă starea socială a cerșetorului dacă în spatele acestuia nu stă un escroc, dar ei trebuie să-i răspundă doar libertatea de apreciere a bunului creștin; în fond un contract emoțional sau de principiu strict ocazional între două părți care nu pun clauze. Excesul cerșitului a dus în unele țări la instituirea măsurilor de protecție civică a generozității. Finlandezii, tocmai pe această temă, au iscat în Parlamentul de la Helsinki nu demult o discuție argumentată între Alexander Stubb, ministrul Afacerilor Europene, și parlamentarul Jussi Hallaahao. La fel și letonii de la Riga au găsit ca necesară instituirea  unor norme privind cerșitul în locurile publice, cu excepția zonelor din preajma bisericilor, fiindcă rămâne totuși respectabil principiul creștin al grijii pentru aproapele, fără a conduce la excese în detrimentul părții sănătoase a societății.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*