Atît de mulți bețivomani ca-n anul acesta n-am întîlnit la nici o zi a independenței semiMoldovei, de cînd o tot prăznuim. Unul peste altul, una mai dihai decît alta, turmentații au ocupat, practic, gubernia, cu de la sine putere. Ministerul de Interne cu greu a reușit să țină piept atacurilor bahice ale bețivilor asupra independenței proclamatului stat. Chiar și madam Palihovici la Edineț, în prezența dlui Filat a declarat că “Ziua Independenţei este Ziua… Victoriei acţiunilor şi aspiraţiilor cetăţenilor Republicii Moldova spre… prosperitate”. Dvs ați înțeles ceva?
“E din cauza căldurii, a vreunui bairam sau din cauza lipsei de logică? Sau e doar „spre prosperitate?” Sau din prea multa prosperitate a dnei Palihovici?-mă tachinează un zurbagiu, beat cui, din Parlament. „Dar care VICTORIE a cetățenilor spre prosperitate? CARAUL, domnilor!”-îl completează, prietenește, abia ținîndu-se pe picioare, un chefliu notoriu din Guvern. „Poate e ziua VICTORIEI domnilor Filat si Palihovici spre prosperitate personală ?ASTA DA! Și-apoi de ce confundă madama ziua Independenței cu ziua de 9 mai 1945?”-dirijează cu brațele-amîndouă o artistă a poporului, desculță și fără lenjerie de corp, de la care aduce a toate băuturile lumii, îndelung agitate (cobîlțîite—termen popular). Și tot ea continuă: „Ziua Independentei este Ziua Victoriei…
A băut ceva înainte de a debita asemenea calomnietăți?” -recită cadențat și cade brusc la picioarele mele. „Eu cred că trebuie reinstalat urgent hotarul de sîrmă ghimpată dintre Noi si Ei. Devin imposibili!” —se bagă în discuția extrem de profundă un ministru cu insignă și costum tricolor. „E clar că ne au de boi și de vaci ! Auzi, Valerica? 27 august 2012 – Ziua Victoriei spre prosperitate?!” – mirat trombonizează un profesor și se duce tîrîș spre elevi.
Și tocmai cînd era să-mi fac drum cu coatele dintre ei, mă trezesc în față cu unul din paznicii de la parcarea din preajma Liceului dlui Nicolae Iorga. Acesta, în roșu îmbrăcat de sus pînă jos și viceversa, mătăhăind cu o armă în mîini, sare pe neașteptate din vagon, mă apucă de maiou și mă mitraliază: „Auzi, stimabile?! Eu știu că tu te ai de bine și cu Timofti, și cu Lupu, și cu Filat. Ia pune un cuvînt unde trebuie și pentru mine. Nu le cer bani, apartamente sau amante de 24 de carate. Am doi copii, și-o femeie ce-mi seamănă leit. În toate celea. Și vreau o nimica toată de la cei trei lideri ai semiMoldovei.
Să mă ajute să intru și eu în „Al Qaeda!”
Lasă un răspuns