Când am văzut procesul lui Ceauşescu la Televiziunea Română Liberă că dictatorul vorbea de implicarea „agenturile” străine în lovitura de stat nu l-am crezut. Din ce în ce mai mult apar dovezi despre reţelele de agenţi de influenţă implicate direct în crearea şi provocarea revoltei populare. Cotidianul Adevărul a publicat un curajos material, în care poetul „portofel” Mircea Dinescu a avut în 1989 protecţia ambasadei Olandei la Bucureşti şi al PCUS de la Moscova, pe unde se preumbla bardul din Slobozia să dea interviuri la Radio Kremlin împotriva regimului Nicolae Ceauşescu, încă din 1988. Dinescu era rudă şi cu rabinul Moscovei prin alianţă, soţia fiind rusoaică?
În aceste condiţii protective era chiar distractiv să faci dizidenţă împotriva regimului naţionalist-comunist al lui Ceauşescu, propunând transparenţa şi perestroika lui Gorbaciov. În general, marile puteri îşi racolează agenţii de influenţă dintre artiştii şi scriitorii cunoscuţi ai momentului. Nu a fost „întâmplător” că Mircea Dinescu a fost adus la televiziune sub ocrotirea ambasadelor străine şi la braţ cu kominternistul/horthyst Domokos Geza. „Poetul portofel” a intrat cu o hârtie, pe care o avea palmată, în care era scris numele lui Ion Iliescu via Ambasada Moscovei? Operatorii prezenţi în studioul patru ai televiziunii au observa maşinaţiunile poetice ale lui Dinescu, care întâmplător asculta de actorul Ion Caramitru să se „facă că lucrează” în faţa camelelor de luat vederi şi a ţipetelor regizorului Sergiu Nicolaescu, aflat şi el tot ”întâmplător” la televiziune.
E interesant că în urma unei cercetări personale de istorie locală privind zilele premergătoare revoluţiei la Cluj-Napoca am aflat că a fost invitat în oraş de către Corala UBB marele actor Ion Caramitru. Era 17 decembrie 1989 şi revoltele de la Timişoara erau în fierbere. Corala UBB care aniversa un număr de ani de existenţă l-a invitat pe actorul Ion Caramitru la Cluj. Profesorul V.P. îşi aduce foarte bine aminte când actorul Ion Caramitru, celebru pentru recitalurile sale poetice, a început să recite pe scena Casei Universitarilor, în Auditorium Maximum, în faţa unei săli arhipline celebra operă Regele Lear de Shakespeare, „…cu bătrânul rege. Tot auditoriu din sală a înţeles că actorul face referire când recita la bătrânul rege, care era de fapt N. Ceauşescu, ce trebuia să plece să lase loc unuia mai tânăr (unii şefi de la UTC/ASC Cluj ca Ioan Rus se gândeau la Nicu Ceauşescu ca posibil înlocuitor!?).” După terminarea recitalului poetic Ion Caramitru a fost puternic apalaudat. Un profesor mai în vârstă de la rectoratul UBB l-a rugat pe Caramitru să mai rămână şi a doua zi, că îi asigură masă şi cazare pentru a participa la alte recitaluri poetice. Ion Caramitru a refuzat însă ferm invitaţia şi a apus cu voce tare să audă posibil şi alţii din sala Casei Universitarilor: „– Uite, nu pot. Trebuie să plec la Bucureşti. O să vedeţi voi de ce!”. Ion Caramitru a plecat la Bucureşti grăbit şi pe 22 decembrie 1989 poporul român l-a văzut pe actor pe ecranele televizoarelor urlând la Mircea Dinescu: „– Fă-te că lucrezi” şi netezindu-i calea spre putere aparatcikului kgb-ist Ion Iliescu.
Lasă un răspuns