Folclor din Mehedinți (II)

În continurea restituirilor folclorice din județul Mehedinți, vă prezentăm cântecul „Niprule cu apă lată”, pe care l–am cules la 28 dec. 1971 de la răposatul Gheorghe Ivașcu (Ghiță Poleacu) din Bârda, născut la 7 oct. 1909. Îl învățase pe front, de la camarazii de luptă. Iată-l:

 

„Niprule cu apă lată


Foaie verde foaie lată,

Niprule cu apa lată,

Eu nu credeam vreodată;

N-am crezut în viața mea,

Că mă spăl în apa ta.

În apa ta mă spălam

Și acasă mă gândeam.

Foaie verde trei lalale,

La Tighina-n gara mare

Sosesc trenuri de-mbarcare.

Azi îmbarcarăm și noi

Divizia trei și doi.

Trenuleț cu roate-nalte,

Cin-te-o fi făcut, măi frate,

De mă duci așa departe,

Că n-are cinʼsă mă cate?

Nevasta nu știe carte,

Mama-i bătrână, nu poate,

Surorile-s măritate,

Dă-le, Doamne, sănătate,

Să-mi mai scrie câte-o carte,

Să uit de străinătate,

Eu merg de opt zilișoare

Cu trinu și pe picioare

Și cu ranița-n spinare,

Cu fața arsă de soare.

Nu mi-e arsă că mă arde,

Mi-e arsă de străinătate,

C-am ajuns așa departe,

Nu-i nici mamă, nu-i nici frate

Și n-are cinʼsă mă cate.

– Căpitane, căpitane,

 Ia mai cată prin controale  

Foaia mea de liberare,

Căci mi s-a urât, măi frate,

De cinci ani și jumătate

Tot în haine militare

Și cu ranița-n spinare,

Cu picior lângă picior,

Cu arma pentru onor.

De-acasʼnu mai știu de rost,

Ici fac santinelă-n post

Prin zăpadă și furtună

Și prin negură și bură,

Noaptea pe fulgerătură,

La urechi gloanțele-mi sună.

Eu ți-am scris, iubito, carte

Din războiul de departe,

Scrisă-n patru colțurele,

Ca s-o primești mai devreme.

La mijloc am scris cu verde,

Nu știu dacă ne-om mai vede.

Scrisoarea când o primești,

S-o desfaci și s-o citești,

Spre Rusia s-o pornești.

Să vii, mândro, să mă cați

Până-n Munții Caucaz.

Și dacă nu mă găsești,

Tu-napoi iar să pornești.

Și de vrei să mă mai vezi,

În țară nu te oprești.

Spre Ungaria pornești.

Să vii, drăguță, să vii,

Peste dealuri și câmpii,

Să treci Tisa peste pod

În Slovacia de nord.

Să vii, scumpo, să mă cați

În Munții Tatra cei înalți,

C-acolo suntem băgați

Mii și sute de soldați.

Unde-s tunuri așezate,

Mitraliere-ncărcate.

Unde vezi trupe mai multe,

Suntem vânători de multe.

Să mă cați în lung și-n lat

Pe muntele cel  înalt,

C-acolo sunt îngropat

Lâng-un stejar despicat,

Lovit de-un obuz în cap.

Zac cu capul sfărâmat

Și cu sângele-nchegat,

Cu pământu-amestecat.

Să alegi mormântul meu,

Să-ngenunchi, să plângi mereu.

Să-mi pui un buchet de flori

Cules de la sărbători.

Până oi chichi buchetul,

Să plângi să-ți plesnească pieptul.

Cinʼ te-ntreabă de ce plângi,

Tu atunci să plângi mai tare

Și să spui în gura mare:

,,-Am avut un pui pe lume

Și s-a dus și nu mai vine!

Și-am avut un dor cu drag

Și-a murit luptând sub steag,

Pe pământul strinului,

De arma dușmanului!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*