În continurea restituirilor folclorice din județul Mehedinți, vă prezentăm cântecul „Niprule cu apă lată”, pe care l–am cules la 28 dec. 1971 de la răposatul Gheorghe Ivașcu (Ghiță Poleacu) din Bârda, născut la 7 oct. 1909. Îl învățase pe front, de la camarazii de luptă. Iată-l:
„Niprule cu apă lată
Foaie verde foaie lată,
Niprule cu apa lată,
Eu nu credeam vreodată;
N-am crezut în viața mea,
Că mă spăl în apa ta.
În apa ta mă spălam
Și acasă mă gândeam.
Foaie verde trei lalale,
La Tighina-n gara mare
Sosesc trenuri de-mbarcare.
Azi îmbarcarăm și noi
Divizia trei și doi.
Trenuleț cu roate-nalte,
Cin-te-o fi făcut, măi frate,
De mă duci așa departe,
Că n-are cinʼsă mă cate?
Nevasta nu știe carte,
Mama-i bătrână, nu poate,
Surorile-s măritate,
Dă-le, Doamne, sănătate,
Să-mi mai scrie câte-o carte,
Să uit de străinătate,
Eu merg de opt zilișoare
Cu trinu și pe picioare
Și cu ranița-n spinare,
Cu fața arsă de soare.
Nu mi-e arsă că mă arde,
Mi-e arsă de străinătate,
C-am ajuns așa departe,
Nu-i nici mamă, nu-i nici frate
Și n-are cinʼsă mă cate.
– Căpitane, căpitane,
Ia mai cată prin controale
Foaia mea de liberare,
Căci mi s-a urât, măi frate,
De cinci ani și jumătate
Tot în haine militare
Și cu ranița-n spinare,
Cu picior lângă picior,
Cu arma pentru onor.
De-acasʼnu mai știu de rost,
Ici fac santinelă-n post
Prin zăpadă și furtună
Și prin negură și bură,
Noaptea pe fulgerătură,
La urechi gloanțele-mi sună.
Eu ți-am scris, iubito, carte
Din războiul de departe,
Scrisă-n patru colțurele,
Ca s-o primești mai devreme.
La mijloc am scris cu verde,
Nu știu dacă ne-om mai vede.
Scrisoarea când o primești,
S-o desfaci și s-o citești,
Spre Rusia s-o pornești.
Să vii, mândro, să mă cați
Până-n Munții Caucaz.
Și dacă nu mă găsești,
Tu-napoi iar să pornești.
Și de vrei să mă mai vezi,
În țară nu te oprești.
Spre Ungaria pornești.
Să vii, drăguță, să vii,
Peste dealuri și câmpii,
Să treci Tisa peste pod
În Slovacia de nord.
Să vii, scumpo, să mă cați
În Munții Tatra cei înalți,
C-acolo suntem băgați
Mii și sute de soldați.
Unde-s tunuri așezate,
Mitraliere-ncărcate.
Unde vezi trupe mai multe,
Suntem vânători de multe.
Să mă cați în lung și-n lat
Pe muntele cel înalt,
C-acolo sunt îngropat
Lâng-un stejar despicat,
Lovit de-un obuz în cap.
Zac cu capul sfărâmat
Și cu sângele-nchegat,
Cu pământu-amestecat.
Să alegi mormântul meu,
Să-ngenunchi, să plângi mereu.
Să-mi pui un buchet de flori
Cules de la sărbători.
Până oi chichi buchetul,
Să plângi să-ți plesnească pieptul.
Cinʼ te-ntreabă de ce plângi,
Tu atunci să plângi mai tare
Și să spui în gura mare:
,,-Am avut un pui pe lume
Și s-a dus și nu mai vine!
Și-am avut un dor cu drag
Și-a murit luptând sub steag,
Pe pământul strinului,
De arma dușmanului!”
Lasă un răspuns