A cincea putere… în stat!

Ar putea fi o nouă „putere” în stat. Sau măcar o instituţie… Şi asta nu graţie eforturilor lui directe, deşi este evident că s-a străduit din plin să împingă lucrurile spre o anumită direcţie, inclusiv prin folosirea unor însemne oficiale ca mesaje electorale și apoi populiste, ci, pentru simplul fapt că şi preşedintele interimar şi premierul „copy-paste” i-au dat tot concursul. Dar cel mai desăvârşit în felul naiv de a ridica garajul lui Traian Băsescu la nivelul de importanță persuasivă la care s-a ajuns, „curticica” devenind un fel de „mecca” a presei, a fost ex-ministrul Ioan Rus.

Astfel, dacă importanţa garajului pentru media a fost construită pas cu pas graţie fiecărei păreri emise de la tribuna Cotrocenilor de către Crin Antonescu, președintele-interimar găsind de cuviinţă să dea câte o replică oficială de la înalta tribună oricărei ironii sau aserţiuni venite dinspre garajul suspendatului, Ioan Rus a a oficializat importanţa… în stat a incintei suspendatului prin asumarea unei demisii în urma presiunilor venite chiar dinspre locul cu pricina.

Desigur, fără aportul premierului şi al preşedintelui interimar, care au intrat în jocul reproşurilor returnate, nu s-ar fi ajuns aici. Or, dacă pentru premierul „copy-paste” poate exista o scuză, penibilul în care a căzut Crin Antonescu a atins și dimensiunile grotescului, amândoi întrecându-se în a-i reproşa suspendatului exact ceea ce acesta aştepta să i se impute pentru a-şi putea duce calamburul mai departe! Adică presupusele presiuni, influenţe, intruziuni şi jocuri de culise pe care încă le înnoadă din garajul lipsit de liniile telefonice… speciale. Fără cei doi nu am a fi ajuns în situaţia în care, fără excepţie, declaraţiile din curtea-garaj ajung să capete o poleială de maximă și imediată importanţă pentru țară. Cu tot cu teatralitatea unei butaforii prost regizate în care, în vreme ce se aprind proiectoarele camerelor de filmat, se trag alene porțile garajului pentru a dezvălui o tribună mai importantă chiar decât cele de la Guvern şi Paltul Cotroceni.

În tot acest film al ridicolului, raportul de forţe în rocada declaraţiilor pare să fie tot mai evident în favoarea tribunei din garaj, locatarul de acolo nemaifiind de mult în situația de a răspunde el întrebărilor venite dinspre Crin Antonescu ori Victor Ponta, ci, mai degrabă, a devenit conducătorul ostilităților. Traian Băsescu s-a insinuat în acel rol de „jucător” în care pare a se simţi bine şi în biroul de la Cotroceni, dar şi într-un garaj. Şi chiar dacă garajul a devenit, între timp, „gărăjel”, iar curtea „curticică”, în încercarea lui Crin Antonescu de a diminua importanța pe care a căpătat-o tribuna lui Traian Băsescu, incinta suspendatului ocupă încă primul loc pe agenda de preocupări zilnice a preşedintelui interimar al României.

Şi de parcă „scena” nu era suficient de aglomerată cu doi „preşedinţi”, în jocul replicilor pentru mulţimile spectatoare şi telespectatoare a mai fost introdusă o piesă. Insinuarea a venit tot dinspre Traian Băsescu şi tot pentru a duce discuţiile despre Stat şi instituţiile statului în direcţia dorită. Acea a decredibilizării. El a fost cel care s-a dus primul în hala televiziunii OTV, ţinându-i, manipulator, isonul lui Dan Diaconescu în eticheta acestuia de „viitor preşedinte”, al treilea personaj în calamburul unui interimar, al unui suspendat şi al unei naţiuni spectatoare, prezenţa ulterioară şi a lui Crin Antonescu în aceaşi hală fiind de natură să-l pună şi mai bine în evidenţă pe D. D. în postura pe care a adoptat-o. Un rol confirmat şi de premier prin „ironia” vizând eliminarea Elodiei din listele permanente…

În acest fel, tot acest circ nu face decât să servească teoriilor pe care ni le-a servit Traian Băsescu despre Statul Român şi instituţiile sale nereformate. Nu fac decât să confirme degringolada şi haosul din instituţiile publice, lipsa de responsabilitate a funcţionarilor, laşitatea şi frica de a-şi asuma anumite răspunderi de capii acestor instituții, demonstrând în cele din urmă acel adevăr cinic pe care ni l-a aruncat Traian Băsescu în ochi cu mult timp în urmă. Faptul că instituţiile statului nu au habar care le sunt limitele (ba, adesea, nici măcar nu-şi cunosc rolurile!), îşi aruncă „pisica”, în clipa în care trebuie să dea măsura responsabilităţii lor, dintr-o curte în alta, cum a fost în cazul stabilirii instituţiei care ar fi trebuit să aibă evidența populaţiei ţării, iar adesea se timorează reciproc prin presiuni fără perdele, în aceeaşi tentativă de a fenta asumarea unor răspunderi directe.

Astfel, din poarta garajului, cu privirea ironic-sfredelitoare, Traian Băsescu reuşeşte să manipuleze în continuare, graţie şi felului în care evoluează actorii politici în amatorismul lor depăşit doar de măsura orgoliilor şi frustărilor, îndreptând lucrurile în direcţia pe care şi-a propus-o: dovedirea ineficienţei instituţiilor statului şi, probabil, a statului în sine. Aici este adevăratul pericol care pândeşte din incinta suspendatului. Şi culmea este că, despovorat de răspunderile de şef de stat, adică acelea care i-au erodat procentele de încredere populară, reuşește să acumuleze acum procent după procent. Acum când, toţi ceilalţi, sunt fie mult prea prinşi pentru a-şi hrăni orgoliile puerile, fie pentru a plăti diverse poliţe „restante. Aşa cum este cazul preşedintelui-interimar care, vrând să-i dea o lecţie ex-liberalului „trădător” Teodor Meleşcanu, decredibilează SIE, aruncând în spatele instituţiei, prin insinuări fără perdea, vinovăţii nedovedite…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*