România turmentată

Parcă niciodată nu a fost la noi o campanie electorală atât de violentă în limbaj. Cred că niciodată nu s-au folosit atâtea injurii și calomnii ca de data aceasta. Cele două mari grupări politice ale țării s-au împroșcat cu acuzații dintre cele mai murdare, ca la ușa cortului. Au predominat calificative precum: ,,hoți”, ,,mincinoși”, ,,infractori”. Au fost auzite amenințări, cum că în situația în care  X va ieși învingător, îl va băga în pușcărie pe Y. Aceași afirmație o făcea și Y despre X. Nu intru în amănunte, fiindcă îmi respect prea mult cititorii și bunul-simț. Amintesc doar că personajele respective se puneau într-o situație foarte dificilă. Dacă spuneau adevărul, însemna că vor să instaureze o dictatură, în care oamenii politici să decidă ce hotărâri urmează să dea instanțele într-un caz sau altul; dacă  țara este, într-adevăr, un stat de drept, numai instanțele de judecată sunt în măsură să stabilească dacă cineva este hoț, infractor, corupt etc. Așadar, în această situație, „stimabilii” mințeau și ne mințeau…

Această campanie a depășit orice limită sub aspect moral. Din perspectiva cetățeanului, ascultându-i, te întrebai, în mod firesc, cine altul ar fi mai în măsură să-i cunoască pe acei domni din fruntea țării decât ei înșiși. Ani de zile ne-a roșit obrazul, aflând de atâtea hoții făcute de românii mărunți peste hotare, de atâtea infracțiuni. Parcă am ajuns oaia neagră a Europei! Măcar credeam că avem conducători integri, corecți, cinstiți, patrioți și înțelepți. În timpul campaniei electorale o astfel de convingere ne-a fost dată peste cap. Afirmațiile mai marilor despre colegii lor, probele materiale aduse împotriva celorlalți, tot felul de afaceri și acte infracționale scoase la iveală cu acest prilej, ne-au dezorientat profund. Nu-ți venea să-ți crezi urechilor. Fiecare a folosit toate informațiile de care a dispus, pentru a demonstra vinovăția celuilalt în fața legii.

Mi-ar fi plăcut o campanie civilizată, susținută de oameni cu maniere elegante, cu discursuri mobilizatoare de energii, cu idei care să redea speranța neamului de mai bine. Mi-aș fi dorit să fiu pus în situația de a vota plângând, fiindcă nu pot să-i votez pe amândoi candidații, ci doar pe unu!

Referendumul a trecut. Indiferent de rezultatul lui, oamenii aceia, care au făcut spectacol pentru o țară și pentru o lume întreagă în campania electorală, își vor relua treaba la cârma țării. Vor continua să facă legi pentru noi, vor continua să ne învețe, să ne certe, să ne pedepsească, să conducă țara. Aceiași oameni vor reprezenta țara în străinătate, vor sta la masă cu marii conducători ai lumii de azi…. Vor mai avea ei credibilitate?  Vor mai putea să găsească resursele necesare ca să ,,se pupe” în fața lumii, ca să se vadă că s-au împăcat și că vor să meargă alături mai departe? Vor mai putea să colaboreze unul cu altul, omenește, dar și instituțional?

O veche vorbă înțeleaptă spune: ,,Tratează-ți prietenul, ca și cum mâine ți-ar fi dușman; tratează-ți dușmanul, ca și cum mâine ți-ar fi prieten!”.

Cu gustul amar de a fi fost pus în situația de a alege dintre două rele răul cel mai mic, fiindcă a treia posibilitate nu există, cu dezgustul de a fi jucat fără să vreau rolul ,,cetățeanului turmentat” alături de alte milioane de români, mă rog la Dumnezeu să ne ierte și să ne dea sănătate, fiindcă boala e gravă!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*