Pentru Toni Ursachi, la plecare
Corabia lui Dumnezeu se-aude
Pe marea lacrimii venind mereu.
Îngeri la secerat cu plete ude
Adună snopi de adevăr din greu.
Vulturul beznei largile-i aripe
Le-a-ntins peste iubirea mea în zori.
Pentru a doua oară poți să mori
Cu inima în colivia clipei
De mîna vremilor închisă ori
Hălăduind la porțile risipei.
Chei nu mai sunt, au ruginit pe vale
Și soartea mea s-o mai salveze pot
Îngerii secerînd fără-ncetare.
Doamne al meu, te rog: nici viu, nici mort,
În zori de-amurg să-mi dai, să-mi dai de tot
Vistieria lacrimilor tale,
Căci îngerii se-aud tot mai aproape
Lumina secerîndu-mi sub pleoape…
Lasă un răspuns