„Vraciul” de familie

Ar fi fost de o naivitate neiertătoare să ne închipuim că executivul Ponta chiar va face rost de slujbe românilor! Chiar şi dacă ar fi avut de unde… Căci, oare câtă încredere puteam avea într-un personaj care, pentru singurul loc de muncă pe care l-a creat, bona propriilor copii, a optat spre o „angajată” filipineză? Era dară o iluzie să ne aşteptăm la minuni în rezolvarea, de exemplu, a gravului deficit de forţă de muncă din domeniul medical. Fie şi în clipa în care acest personaj a ajuns acolo de unde, cel puţin teoretic, ar fi putut crea locuri de muncă.

De aceea, nu trebuie să ne surprindă faptul că, în loc sa caute o soluţie pentru a-i convinge pe tinerii medici români să nu mai plece, pentru a nu mai vorbi de lansarea unor programe de tipul „Hai acasă!”, premierul a optat pentru soluţia mult mai lejeră de a aduce „medici” din Filipine, India, Pakistan ori de pe te miri unde.

Este mult mai ieftin şi mai confortabil! Căci, în loc să caute soluţii prin care să asigure tinerilor medici români salarii cât de cât motivante, dar să rezolve şi gravele deficienţe din domeniul asigurării cu medicamente ori cu instrumentar medical, mulţi medici plecând şi pentru faptul că aici nu au cum să profeseze în condiţii onorabile, Victor Ponta s-a orientat spre medicii din afara UE. Spre o forţă de muncă ieftină, dar mai ales controlabilă prin eventuala retragere a permiselor de muncă dacă aceasta ar începe carecumva să ridice pretenţii. Un contigent de „doctori” care oricum nu o să reclame niciodată lipsa aparaturii medicale moderne pentru că nu ştiu să lucreze cu ea…

Astfel, deşi pe lista acuzaţilor care au stat la baza suspendării lui Traian Băsescu s-a numărat şi favorizarea exodului forţei de muncă intelectuale, reprosându-i-se președintelui că din cauza măsurilor luate au plecat şi pleacă medicii din ţară, acest guvern nu face nimic pentru a-i aduce înapoi. Nu încearcă nici măcar să mimeze, aidoma guvernelor Boc şi Ungureanu, interesul de a-i convine pe tinerii români să se întoarcă acasă, fiind de bun simţ ca, înainte să anunțe deshiderea „porților” pentru absorţia de medici din afara UE, să fi făcut măcar un apel de faţadă. Dimpotrivă, într-un gest absolut grosolan, fără ca măcar să se consulte cu oficialii UE, premierul Ponta preferă să dea de perete cu uşa pieţei de forţă de muncă, apelând la angajaţi din ţările emergente pieţei comune.

Or, fie este vorba de ignoranţă, fie de rea-voinţă! Sau, mai rău, totul este parte a scenariului de provocare a răbdării UE. Căci, oare cum va reacţiona Uniunea Europeană când va vedea că România devine poarta de intrare în UE a unei forţe de muncă din afara continentului? Cum va reacţiona în faţa „infuziei” unui număr mai mult sau mai puţin semnificativ de cetăţeni non-UE?

În fapt, ţara noastră mai dă o plamă Europei. Şi riscă de devină o problemă nu doar prin „migraţia” propriei etnii nemuncitoare ori prin valurile de emigranţi via Republica Moldova, ci şi prin aducerea, în mod oficial, a unui procent de forţă de muncă din afara UE.

Acesta este respectul pe care îl are guvernul Ponta faţă de cetăţenii săi! Aducerea unor „doctori” care vor avea nevoie de ani buni măcar pentru a reuşi să comunice într-un fel sau altul cu pacienţii lor. Asta dacă bolnavii nu vor da colţul înainte din cauza unor diagnostice şi prescipţii din categoria „malpraxisului” lingvistic.

Dar nu este nimic surprinzător. Nu din partea unui guvern care are în rândurile lui un ministru al educaţiei care, în mandatul anterior, şi-a bătut joc de mii de tineri studenţi, din cauza neînţelegerilor legate de disponibilitatea anumitor facultăţi de a ceda benevol părţi din oropriile baze materiale către Ministerul Educaţiei, fiind desfiinţate atunci o serie de secţii. Zeci de tineri s-au trezit că diplomele lor nu mai valorează nimic, fiind aruncaţi în afara pieţei forţei de muncă „cu pretenţii”. Şi pentru ce? Pentru a face loc astăzi unei forţe de muncă dubioase din afara Uniunii Europene?

Desigur, guvernul ne dă asigurări că aceşti medici nu vor profesa decât după echivalarea studiilor. Dar câtă încredere mai poţi avea în comisiile de echivalare că vor face o treabă corectă când acestea s-au decridibilizat prin non-combatul faţă de contestarea diplomei prim-plagiatorului ţării? Şi câtă încredere va mai putea avea Europa în noi când a văzut felul în care părţi din învăţământul românesc au făcut scut în jurul premierului „copy-paste”? Căci, în cele din urmă, în mâna unor asemenea comisii, care favorizează plagiatorii şi falsurile, va sta practic transformarea unor „vraci” de te miri unde în doctori cu drept de practică în UE!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*