Părintele Vasile Coman a avut o înclinaţie deosebită pentru studiu şi scris încă din vremea studenţiei, rămânându-ne şi azi, spre lectură, nenumărate recenzii şi articole în „Telegraful Român” sau „Revista Teologică” de la Sibiu. Era normal ca pe acest fond de început să-i apară şi cărţile: Hristos şi tineretul, Carte în slujba păstoririi creştine, Religie şi caracter, Cuvinte pentru suflet, Exorciştii în dreptul bisericii, Cuvântări liturgice, Slujind lui Dumnezeu slujim oamenilor, Rugăciunile pentru autorităţile Statului în Cultul Creştin, cărţi ce se bucură de aprecieri şi astăzi. Potrivit afirmaţiilor îngrijitorului şi prefaţatorul acestei ediţii a cărţii, apărută la Sibiu, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Dr. Laurenţiu Streza – Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului – nimeni altul decât Părintele Prof. Dr. Cristian Muntean – nepotul Părintelui Episcop Vasile Coman – mărturisindu-ne că el „era preocupat de misiunea preotului, de rolul său în societatea rurală şi urbană, de seriozitatea lui în transmiterea mesajului dumnezeiesc, de frumuseţea familiei sale, el însuşi devenit ierarh din clerul de mir.
Drept aceea, în încercarea de recuperare a operei Episcopului Vasile Coman al Oradiei (1971 – 1992), ne aminteşte în “Argumentul” cărţii că “Episcopul Vasile Coman a fost unul dintre predicatorii marcanţi ai Bisericii Ortodoxe din Transilvania, activând ca preot de mir în parohiile Şirnea – Bran şi Adormirea Maicii Domnului din municipiul Braşov – Cetate, ca protopop al Braşovului (1957-1970), pentru ca mai apoi să devină Episcop al Oradiei, după decesul soţiei sale, Aurelia”. Părintele Cristian Muntean mai recunoaşte faptul că “este foarte greu să cuprinzi o astfel de personalitate în câteva cuvinte şi orice ai încerca să spui, rămâne de multe ori irrelevant- M-aş rezuma la cuvintele unui avocet braşovean: “Era un savant! Spunea lucruri complicate şi complexe în cuvinte simple, pe înţelesul tuturor!” Când vorbim despre Preasfinţitul Părinte Episcop Vasile Coman este necesar să avem în vedere complexitatea personalităţii sale, conturată în bunătate, fermitate, delicateţe şi luciditate, prin care a reuşit să se impună ca apologet şi misionar în toată perioada ce ne-a marcat, într-un fel sau altul, pe fiecare, chiar dacă nu ştiu câţi dintre noi l-au cunoscut pe autorul acestei cărţi. Poate aceasta nici nu este atât de important, decât în măsura în care opera lui se întregeşte şi prin această lucrare, menită să mai umple un gol, chiar şi după şaizeci de ani, în teologia omiletică de sorginte apologetică, în condiţiile în care volumul de faţă cuprinde “Cuvântări rostite în Biserica Sfânta Adormire din Braşov – Cetate, în anul 1948”. Aşadar, timpul în care autorul a alcătuit acest ciclu de treizeci de predici era mai mult decât tulburător. Ne aflăm după un război greu şi dificil când oamenii, mai mult ca oricând, şi-au pierdut şi bruma de nădejde în Dumnezeu. Conştient fiind de această lipsă, Părintele Vasile Coman oferă şi dăruieşte enoriaşilor săi un ciclu de predici pe care le intitulează în mod sugestiv: Glasul credinţei. Cuvântări apologetice pentru întărirea credinţei în Dumnezeu. Aceste cuvântări s-au ţinut în Biserica Sfânta Adormire din Braşov – Cetate în anul 1948, după cum am mai spus şi mai sus şi după este precizat şi în pagina de titlu a manuscrisului. Părintele Cristian Muntean mărturiseşte că “nu ştiu de ce acest manuscris nu a văzut lumina tiparului până acum. Avea toate şansele să ajungă un bestseller încă de atunci, dar se pare că nu este încă timpul pierdut nici acum, după mai bine de şaizeci de ani.
Ca structură, formă şi fond, această carte este alcătuită din treizeci de predici, împărţite în patru cicluri, după cum urmează: I. Ciclul de predici “Dumnezeu în natură”: Creatorul. Dumnezeu în natură; Creatorul. Dumnezeu în natură; Creatorul. Dumnezeu în natură; Creatorul. Dumnezeu în natură; Creatorul. Mărturia sufletului despre Dumnezeu; Creatorul. Mărturia istoriei despre Dumnezeu; Creatorul. Mărturia oamenilor învăţaţi despre Dumnezeu; Creatorul. Mărturia vieţii despre Dumnezeu. II. Ciclul de predici “Tari în credinţă”: Tari în credinţă; Tari în credinţă; Motivele credinţei. III. Ciclul de predici despre existenţa lui Dumnezeu: Ştiinţa şi credinţa; Cananeanca. Puterea credinţei; Credinţa, izvor de fericire. IV. Ciclul de predici despre Dumnezeu, 1948: Fără cuvânt de apărare sunt cei ce neagă pe Dumnezeu; Providenţa divină; Despre Providenţă; Spiritualitatea lui Dumnezeu; Dumnezeu este iubire; Dumnezeu este Sfânt; Bunătatea lui Dumnezeu; Bunătatea lui Dumnezeu şi răul din lume; Despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu; Înţelepciunea lui Dumnezeu; Dreptatea lui Dumnezeu (prelucrare după Th. Toth); Veşnicia lui Dumnezeu; Sfânta Treime; Binefacerile creştinismului; Strigătul credinţei.
Predicile acestui ciclu sunt rodul cercetărilor şi al lucrărilor autorului, care însumau mai multe studii şi chiar cărţi, aşa după am mai spus şi în rândurile omagiale de mai sus, după cum ar fi: Studiul din anul 1940 intitulat “Creaţie, evoluţie, transformism” în Omagiul Î.P.S. Nicolae Balan sau “Religie şi caracter. Contribuţiuni la cunoaşterea şi predarea religiei în epoca adolescenţei” (1944), “Exorciştii în Dreptul Bisericii” (1945), “Adevărul ortodox şi greşeala sectară despre Sfânta Tradiţie” (1943), “Cartea în slujba păstoririi creştine” (1947). Pe lângă aceste lucrări îi apare, în anul 1945, o culegere de predici la cununie, intitulată “Hristos în familie”. Este printre puţinii preoţi care concretizează în scris mai multe cicluri de predici pe diferite teme şi subiecte. În anul 1973 îi apare, la Oradea, ciclul de predici intitulat “Cuvântări liturgice”, o altă “suită” de cuvântări rostite la biserica din Cetate. Părintele Vasile Coman era cunoscut pentru verva sa predicatorială, pentru prestanţa slujirii şi frumuseţea conversaţiei.
S-ar putea întreba cineva în ce măsură mai este actuală o astfel de carte de predici, după şaizeci de ani, vreme în care s-a scris foarte mult, enorm, în care materialul omiletic s-a înmulţit, iar perioadele istorice s-a succedat lăsându-ne, de cele mai multe ori, suspendaţi în propria noastră ignoranţă. O carte de predici apologetice este foarte necesară astăzi, când ateismul se impune prin “extensia lui masivă”, potrivit afirmaţiei teologului Paul Evdokimov. El nu mai este privilegiul unei minorităţi laminate, ci exprimă norma comună tuturor straturilor societăţii. Din lipsă de audienţă, potrivit afirmaţiei autorului, Cuvântul a devenit, mai mult ca oricând, vocea care strigă în pustiul istoriei. Ca şi înţelepţii atenieni de odinioară, omul străzii de azi respinge orice discurs, motivând că “despre asta te vom asculta altădată”… Din păcate, credincioşii şi necredincioşii se ignoră reciproc, nu se mai înţeleg, aparţin unor tipuri antropologice variate şi diferite sau, cum ar spune Sfântul Grigorie de Nyssa, omul care nu este mişcat de Duhul Sfânt constituie o specie, o umanitate aparte. În definitiv, ateismul se explică şi prin simplul fapt că Dumnezeu nu se impune nimănui şi că existenţa Lui nu este evidenţă imediată pentru toţi. Reducţia omului de la calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, cu demnitatea lui personală, la un simplu comportament biologic al speciei umane a atras după sine însingurarea şi desprinderea omului din relaţia cu Dumnezeu şi din relaţia cu lumea.
Predicile Părintelui Vasile Coman, cuprinse în acest volum, tratează şi dezvoltă tocmai această idee a renaşterii spirituale, în Iisus Hristos şi Biserică, atât de necesară vremurilor în care trăim. La o scurtă privire de ansamblu sau panoramare, putem observa şi remarca vastitatea şi densitatea discursului teologic şi doctrinar, “pigmentat” şi “condimentat” cu o mulţime de referinţe şi de analize din domeniul ori câmpul ştiinţei, care încearcă să lămurească cititorul de importanţa şi necesitatea unei credinţe autentice. Drept urmare, subiectele tratate şi temele abordate sunt variate şi diverse, cuprinzând o parte din mărturisirea de credinţă a Bisericii: Dumnezeu în natură, mărturia sufletului despre Dumnezeu, mărturia istoriei despre Dumnezeu, mărturia oamenilor despre Dumnezeu, mărturia vieţii despre Dumnezeu. Pe lângă aceste teme cu un caracter general, Părintele Vasile Coman insistă în transmiterea unui mesaj nu doar theoretic, ci mai ales provocator, prin animarea sufletului creştinului de a săvârşi fapte vrednice de Împărăţia lui Dumnezeu. Titlurile acestor capitole sunt foarte sugestive: Tari în credinţă, Puterea credinţei, Fără cuvânt de apărare sunt cei ce-L neagă pe Dumnezeu, Strigătul credinţei sau Binefacerile creştinismului. Iar pentru a-l familiariza pe creştini cu teologia trinitară sau a Trinităţii, Părintele Vasile Coman insistă pe înţelegerea câtorva attribute ale lui Dumnezeu ca sens şi model pentru fiecare creştin în căutarea propriului drum, cum ar fi: Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este Sfânt, Bunătatea lui Dumnezeu, Despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, Înţelepciunea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Dumnezeu, Veşnicia lui Dumnezeu.
Ediţia aceasta, potrivit afirmaţiilor îngrijitorului ei, cuprinde foarte puţine modificări faţă de textul original, numai ajustări, dictate doar de evoluţia limbii. Textul este cât se poate de viu şi se bucură de oralitatea şi verva predicatorului, care ne face înţelegem rostul apologiei şi misiunii pastorale, în contextual postmodernismului precum şi bucuria credinţei ca formă de recunoaştere, trăire, împlinire şi mărturisire.
Lasă un răspuns