Am scăpat de „locale”, dar poate vom avea mai mult noroc la toamnă. Sus prefecţii, jos prefecţii, sus primarii, jos primarii! Foamea clientelei „usele”, căreia i s-a lipit burta de şira spinării, după atâta amar de opoziţie şi aşteptare, a fost potolită pentru moment. Deşi au muşcat cu mare poftă din momeală, în mod sigur, după şase luni de guvernare, adică la toamnă, când se numără iar bobocii din urne, se vor trezi precum ştiucile, cine ştie în ce năvod. Circul electoral al localelor a readus în prim plan pe Constantin Tănase cu mereu actualele cuplete: „Ne-am trezit din hibernare/ Şi-am strigat cât am putut:/ Sus Cutare! Jos Cutare!?…” De data asta „ei” au strigat, iar noi am rostit sotto-voce: „Pleacă ai noştri, vin ai noştri…” mormăind ultimul vers al strofei: „Şi cu asta ce-am făcut?” Aşa-zisul algoritm politic practicat după ’89 nu a adus nimic bun pentru ţară. De fapt, se practică un soi de tribalism feudal – cu tot ce presupune noţiunea, în favoarea celor ce deţin vremelnic frâiele puterii, nu pe bază competenţei, ci pe principiul forței și al loialității față de trib. Există şi „victime colaterale”, ca să utilizez o expresie la modă: capetele sparte de după orice schimbare de Putere în România. Nu pot fi neglijaţi spectatorii din amfiteatru – reprezentând majoritatea românilor – ce se lasă conduşi de minoritatea tribală, cu toţii afectați direct de luptele gladiatorilor din arena politicianistă.
Nici nu ne-am dezmeticit bine din avalanşa ofertelor electorale, şi „poc” împuşcătura de la Premiera Naţională a circului Zambaccian, acompaniată de ansamblu filarmonic de surle şi trâmbiţe. Non-stop, gestapo-viştii mass-media şi-au dat cu părerea despre agentul cu cătuşe, 0049. Era firesc. Atenţia „prostimii” trebuie controlată şi direcţionată astfel încât să nici nu-şi dea seama că trece timpul tot în defavoarea lor. Isprăvile HoRorPaţiilor, Ponţilor, Orbi-Cărtăreştilor, El-Udreştilor, Plagicenilor, miniştrilor şi ale altor reprezentanţi ai gulerelor albe, intelectuali „cu ştaif” – cu sau fără papioane – au ieşit precum uleiul la suprafaţa apei, atmosfera fiind întreţinută ambiental de invazia omizilor verzi. Este un act iresponsabil din partea celor prinşi cu musca pe căciulă să explice/negocieze cu atâta nonşalanţă ce înseamnă să plagiezi. Oricum ar fi, tot furt intelectual se numeşte!
Vizite princiare
Vizitele repetate ale prinţului Charles, numai în ţinutul Transilvaniei, într-o anumită zonă geografică a ei, nu au rămas fără ecouri. Întâmplător sau nu, personajul şi-a cumpărat câteva proprietăţi – nimic de comentat – însă doar în zone locuite în majoritate de unguri. De peste 22 de ani, sub înaltul patronaj al conducerilor postdecembriste româneşti, propaganda maghiară zburdă liberă pe meleagurile mioritice şi duce un asiduu război psihologic împotriva României. În acest sens, se pare, mişcarea revizionistă maghiară, direct interesată de preferinţele membrului familiei regale britanice, a tras jar pe turta ei. Desigur, nu adepţii ei sunt de condamnat, ei îşi urmăresc propriile scopuri. Vina aparţine conducerii ţării noastre – în speţă Ministerul Turismului – care nu i-au sugerat să viziteze şi alte localităţi din Munţii Apuseni sau din Maramureş, unde ar fi avut prilejul să ia contact cu datini şi obiceiuri arhaice, mult mai atractive. Să fie Prinţul Charles atât de naiv încât să nu-şi fi dat seama că a devenit un instrument al revizionism-iredentismului maghiar ? Greu de crezut. Atunci?… Să fi început o campanie de colonizare a Transilvaniei, în vechiul spirit al perfidului Albion din secolele precedente? În acest început de mileniu globalist, orice este posibil în ţara lui Dracula, cu care, zice-se, aristocratul în cauză ar avea ceva legături. Apoi, au fabricat savanţii veriga lipsa a darwinismului, şi au fost prinşi cu oasele în sac. Unui prinţ cu bani i-a fost mai usor să urce în arborele geanlogic o stră-stră-mătusă, taman în Transilvania cea bogată, şi pe deasupra, rudă cu Dracula.
„Cutia Pandorei”
În comparaţie cu amplitudinea negativă a nivelului de trai, în România, reprezentaţiile de circ se succed cu o frecvenţă de invidiat. Să nu fiu înţeles greşit, respect artiştii de circ, prestaţia unora dintre aceştia depăşind graniţele profesiei şi ale măiestriei. Mă refer la „circul” peiorativ al saltimbancilor de pe scena politică a Ţării. Pentru ca „spectacolul” stradal să aibă o pată – sau mai multe – de culoarea curcubeului, după toate cele enumerate, să punem bomboana pe colivă. Indiferent de orientarea sexuală prostul-gust iese în evidenţă în mod ostentativ, fie în studiourile de televiziune, fie la Gay-fest, pentru că așa-i în țara circului. Dive de „bun-gust”… îndoielnic, băieți rujați și machiaţi strident, se plimbau ostentativ prin faţa celorlalţi, manifestându-şi apucăturile jenante. Pentru a ne da lecţii de democraţie, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti, Mark Gitenstein, împreună cu soţia sa şi alţi cetăţeni americani, ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, europarlamentarul britanic Michael Cashman, colegi de preocupări din Anglia, Germania, Ungaria, S.U.A. sau Franţa au participat la aşa numitul „Marş al Diversităţii” – parada The Lesbian, Gay, Bisexual & Transgender (L.G.B.T.) din Capitala României. S-au găsit şi autohtoni, precum Catinca Roman sau Remus Cernea, care s-au alăturat manifestanţilor „împotriva discriminării”. Pe un banner era scrisă „agenda homosexuală” iar pe un altul, al Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România, se putea citi: „Stop violenţei, drepturile L.G.B.T. sunt drepturile omului”. Marşul Diversităţii s-a derulat pe ritmuri de muzică „delicată” (house, dance, pop sau rap) şi sub sloganul „We’re out, proud and not going to go anywhere” (Ne asumăm orientarea, suntem mândri şi nu avem de gând să plecăm nicăieri), după cum s-a exprimat europarlamentarul britanic Michael Cashman – prezent la paradă împreună cu… soţul. Reprezentanta comunităţii minorităţii sexuale din România a fost Loredana Groza, susţinătoare a drepturile comunităţii L.G.B.T.. „E dreptul nostru să fim văzuţi, este un marş al normalităţii…”
Domnilor înalţi demnitari, astfel de lecţii de democraţie păstraţi-le pentru concetăţenii voştri, pentru că aici, în România mea, am dreptul de a vă spune democratic, pe „olteneşte”: Go Home!
Nu mai vindeţi iluzii românilor!
„Mă uit şi eu la ei ca la borcane. N-am nimic cu ei, nu fac eu legea”, explică un privitor de pe stradă.
Nici eu nu am, dar să-şi facă mendrele la ei acasă, nu pe stradă, în parcuri sau în văzul lumii. Mă întreb: pe timpurile astea de criză, de unde bani pentru datu-n stambă pe străzile Bucureştiului? Şi încă ceva: No, Doamne, dacă asta-i „normalitate”, atunci, noi, ceilalţi – altfel decât ei – înseamnă că nu suntem normali. Cât despre mândria de a aparţine L.G.B.T…, halal mândrie!
Lasă un răspuns