O soluţie de a rezolvare a „cazului Năstase” ar fi graţierea. Evident, nu o graţiere venită dinspre actualul preşedinte (care nu va face un asemnea gest de clemenţă decât dacă va simţi că poate să-şi creze un avantaj politic faţă de mişcările tot mai concentrate şi mai violente ale USL-ului), ci o „amnistie” acordată de un alt preşedinte sau o altă instituţie.
Astfel, dacă USL ar reuşi să ducă la bun sfârşit procedura de suspendare a lui Traian Băsescu, dar şi organizarea unui referendum urmat de alegeri anticipate pentru preşedinţie (ceea ce ar explică intenţia guvernului de a împinge alegerile parlamentare din toamnă undeva la începutul lui decembrie), cele trei luni de întrerupere a pedepsei, care ar putea fi acordate în urma presiunilor politice venite dinspre premierul şi membrii guvernului asupra Justiţiei (inclusiv prin recenta amenințare la adresa judecătorilor de la CCR, lansată cu năduf de inchizitor de către Victor Ponta!) ar acoperi timpul necesar instalării la Cotroceni a unui preşedinte favorabil acordării unei graţieri pentru condamnatul Năstase Adrian.
Întrebarea este: cine va fi însă acel preşedinte? Pentru că, singurul apartanent cu „ștaif” al USL-ului care s-a exprimat favorabil graţierii a fost Ion Iliescu. Dar el nu mai poate candida. Asta în vreme ce candidatul aparent al USL la preşedinţie, Crin Antonescu, a preferat să nu se pronunţe în mod clar pe acest subiect.
Or, prin asigurarea unor ajustări legislative, la care lucrează din plin social-democraţii în parlament, eventuala suspendare a lui Traian Băsescu ar deschide poarta spre libertate pentru condamnatul Năstase Adrian. Sau ar putea deschide! Pentru că, după suspendarea președintelui, interimatul la Cotroceni ar fi asigurat automat de şeful Senatului. Iar simpla „intervenţie” a USL pentru a modifica prerogativele preşedintelui interimar ar putea garanta graţierea lui Năstase.
Numai că nici pentru social-democraţi lucrurile nu sunt atât de simple, în acest moment, PSD având de ce să-şi reproşeze mişcarea greşită pe care a făcut-o în clipa în care l-a înlăturat pe Mircea Geoană de la şefia Senatului. Căci, dacă Mircea Geoană ar fost astăzi acolo, altele ar fi fost perspectivele pentru fostul premier.
Desigur, asta nu înseamnă că nu există şi alte soluţii de „ieşire”. Sau, mai bine spus, că nu se pot crea! Deja abuzurile pe care le face actuala putere demonstrează că aceasta e în stare de orice pentru a-l vedea pe fostul premier scos din pușcărie.
Subterfugiile se vor lega însă tot de puterea de decizie a parlamentului. Ceea ce explică şi evidenta încercare de a împinge România spre statutul de republică pur parlamentară. Cu singura deosebire, probabil, că poporului îi va fi lăsat totuşi dreptul de a-şi alege preşedintele! Dar nici pentru această „facilitate” nu mai poţi băga mâna în foc în condiţiile în care actuala putere este doar un melanj de social-democraţi, socialişti pur-sânge, cripto-comunişti, pete de liberalism şi urme de monarhişti. Nu poţi ştii spre ce se vor îndrepta aceştia sub presiunea clanurilor de familie care s-au construit în politichia noastră şi care vor dori poate cândva să lase pe mâna aleşilor şi desemnarea preşedintelui.
De altfel, la felul în care evoluează lucrurile acum, pe o marginea periculoasă a lipsei de respect a guvernului faţă de Constituţie, față de legi, dar şi de cutume, ne putem aştepta la orice. Pentru că, dacă un guvern îşi permite să tragă la răspundere, deocamdată doar în cadrul telejustiţiei, judecătorii de la CCR, ori să transfere abuziv, peste noapte, instituţii întregi în subordinea structurilor pe care le controlează prin mecanismul politic, nu ne putem aştepta la lucruri minunate pentru ţară în viitorul apropiat.
O variantă parlamentară de lucru pentru „rezolvarea” dosarului Năstase ar fi adoptarea unui proiect legislativ care să permită un regim de detenţie semidechis pentru foştii preşedinţi sau premieri ai României. Ar fi însă o variantă riscantă pentru USL, măcar pentru faptul că, în acest fel, ar croi şi lui Traiana Băsescu un refugiu mult prea confortabil după ce nu va mai fi preşedintele României. Atunci când va răspunde în multe dosare. Mai multe decât cele pentru care a fost tras la răspundere A. Năstase în ultimii ani.
Un alt posibil subterfugiu se leagă şi de posibila acordare a amnistiei chiar de către parlament. Dacă preşedintelui României i se retrag masiv din drepturile şi obligaţiile de reprezentare, sub marota înlături tentaţiei de a mai avea vreodată un personaj care, odată ajuns la Cotroceni, să posteze în rolul de preşedinte-jucător, atunci, printre prerogativele transferate către parlament s-ar putea număra şi dreptul de acordare a graţierii.
P.S.:
Este puţin probabil ca pe Năstase Adrian să-l deranjeze acum toate speculaţiile care duc spre acreditarea ideii că tentativa de sinucidere nu a fost doar un act premeditat, ci a făcut parte dintr-un calambur al înscenării. Ar fi mult mai elegant pentru el să dea ochii cu ţara din această perspectivă, oricum specifică politicianului român, aceea de a-şi înscena situaţii, decât să rişte dezvoltarea unor teorii despre momentul şi cauzele declanşatoare ale căderii nervoase care a dus la tentativa de suicid.
Lasă un răspuns