Dor de România Mare

Eu nu mi-am mai văzut pământul
Râvnit de lacomii duşmani,
Blestem să-i fiarbă, fiarbă-i sfântul
Cu lacrimi clocotite de ţărani!

Eu nu mi-am mai cerut pământul
Lăsat drept moştenire peste ani
De moşii mei cu legământul
De-a nu-l înstrăina pe bani…

Eu nu mi-am mai udat pământul
Cu lacrimi şi sudoare, să rodească,
Ci s-a făcut ţărână, l-a luat vântul
Şi dusu-l-a în ţarină neromânească…

Eu nu mi-am mai găsit pământul
Nici cât o palmă de mormânt parşiv,
Ci însumi pumnul de pământ îmi sântu-l
Ce-n mine l-am pierdut definitiv!

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*