Patibularul Patapievici păstoreşte cultura română!

Individul h.r.p. şi-a făcut intrarea ,,triumfală” în publicistica românească în urmă cu vrea 15 ani, cu volumul ,,Politice”, scris într-un limbaj de-a dreptul scandalos, de mahalagiu ordinar, demn de dispreţul tuturor românilor, pe care acest hominid, rămas la stadiul de creatură primitivă, are neruşinarea să-i batjocorească, numindu-i ,,omuleţi patibulari”!

Vrea să spună individul că e un ,,pamflet”? Nu, noi nu putem accepta asemenea pamflete batjocoritoare la nivelul unui întreg popor! Să facă dumnealui astfel de ,,pamflete” despre neamul său! Fiindcă asemenea murdării ordinare nu pot fi socotite pamflte. Pentru acestea, individul ar trebui trimis la spânzurătoare, sau măcar la temniţă grea, pe viaţă.

Nu românii sunt ,,omuleţi patibulari”, ci el, Patapievici, este un patibular. El, care nu are nimic comun cu poporul român, fiind unul care se trage din nişte indivizi ce s-au pripăşi pe aici, pe aceste mealguri româneşti, pe care papa Ioan Paul al II-lea le-a numit ,,Grădina Maicii Domnului”! Este, vorba marelui Titulescu, ,,sămânţă străină pripăşită prin România pe vrea când o băteau vânturile din toate părţile”!

Pe acest ins, cu ochii fleşcăiţi, cu chip de maimuţoi, cu obrazul intrat în gură, cu gulerul căzut pe gât, ca un cerc de putină uscată – voba lui Tudor Arghezi – Traian Băsescu l-a,,uns” a fi mai marele culturii române, preşedintele Institutului Cultural Român. Aşa cum l-a ,,uns” şi ,,patriotul” Tismăneanu ca să ,,demaşte” crimele comunismului şi să ne apere de el!

Deci, Patapievici este cel ce reprezintă cultură românească peste hotarele ţării, cultură de care îşi bate joc, numind-o ,,de tip second-hand, puturoşenie abiasală”! Nu! Nu cultura română, ci el, Patapievici, este un individ second-hand, ce poate fi vândut în orice piaţă de vechituri, fără nici o părere de rău. Cum să-i pară rău cuiva după un individ descreierat, care scrie că ,,românii sunt o masă degenerată, îngâmfată, proastă şi rea, una cu cancerul care-i roade”!

Individul nu numai că îşi bate joc de un întreg popor, dar, mai mult, batojoreşte de ceea ce nouă, românilor, ne este drag şi sfânt. Astfel, plaiul românesc, pe care Lucian Blaga l-a numit, atât de inspirat ,,spaţiul mioritic”, pentru h.p.r. nu este decât ,,o fecală, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur”!; marele Eminescu, ,,sfântul preacurat al ghersului românesc” (T. Arghezi), cel care a scris ,,o limbă ca un fagure de miere”, pentru h.p.r. este doar ,,cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm, dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”! Şi, uite, am intrat acolo fără să ne impună cineva să ne debarasăm de Eminescu. Însă mă întreb: de ce nu ne-am debarasa mai degrabă, prin propria noastră voinţă, de acest humuncul, Patapievici, care, vorba lui Moromete, vine şi-mi spune mie – şi tuturor românilor! – că nu suntem altceva decât nişte ,,omuleţi patibulari, cu feţe urâte, cu guri vulgare, cu trăsături rudimentare, care valorăm doar cât o turmă”! Eu sunt convins că individul s-a privit în oglindă când a creonat portretul de mai sus. Pentru că cine naiba mai are oare în ţara asta o mutră de-a dreptul respingătoare, cu o faţă urâtă, dezagreabilă, cu o gură strâmbă şi trăsături rudimenare, pe care, dacă, din tâmplare, l-ai întâlni noaptea, ai fi convins că este o fantomă evadată din vreun cimitir.

,,Perlele” hominidului h.r.p. nu se opresc aici, fiindcă nici limba română n-a scăpat de nemercul individ, care ne sfătuieşte să renunţăm la ea fiindcă nu este bună ,,decât pentru înjurături”! Limba română ,,este o limbă o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim”!Auzi, ce i-a trecut prin creier –că minte nu are! – dobitocului! Oare o fi auzit el vreodată de Victor Eftimiu şi de minata sa Odă limbii române: ,,Alcătuire de cuvinte româneşti,/ Îţi văd prin veacuri inedita bogăţie…/ Întinerind, pe zi ce-mătrâneşti / O, grai de viitor, mărire ţie!”? O fi auzit de marele basarabean Alexei Mateevici, pentru care Limba română, este ,,limbă sfântă / Limba vechilor cazanii /Care-o plâng şi care-o cântă / Pe la vatra lor ţăranii”?

Încerc să înţeleg care o fi fost motivul care l-a determinat pe Băsescu să numească o astfel de stârpitură în fruntea Institutului Cultural Român.Şi nu pot să găsesc un răspuns decât apelând la vorba din popor: cine se aseamănă, se adună! Fiindcă el nu e ,,cadavrul noastru din debara”, ci mai degrabă un cadavru viu, o căzătură, un suflet gol, un individ inutil, asemenea eroului lui Puşkin din marele său poem Poltava: ,,Deodată s-a sculat trufaş / Mazepa, jalnică otreapă,/ Cadavru viu, ce slab şi laş / Gemuse c-un picior în groapă”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*