Ulmeni, locul copilariei mele, reprezintă lumea în care convieţuiesc, împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii si civilizației românești, ale portului popular din Zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă si istorie, am ales să-mi petrec și anii adolescenței, în calitate de elevă de liceu, fiind mândră de valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.
Ţara Codrului, cunoscută sub această denumire, se află la interferenţa judeţelor Maramureș, Satu-Mare, Salaj, este un ținut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codrii seculari ce se îngemânează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someș, ce formează defileul cunoscut sub denumirea ,,Strâmtorile Țicăului”, tocmai la intrarea dinspre satul Țicău spre capitala administrativă a zonei – orașul Ulmeni, dar acesta zonă poartă cu semeție și urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarța de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă.
Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti:
Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii greco-catolici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului al-XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.
Biserica de piatră și lemn ,, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” provine din Șomcuta Mare și a fost reclădită în 1895; are un Chivot aurit cu proeminențe și reliefuri florale crucifiere excepțional lucrate din secolul al XVIII-lea.
Biserica de lemn Buzeşti, datată în 1799 prin inscripție, este una aparte, deoarece construcția ei a fost puternic influențată de stilul baroc, fiind pictată în secolul al-XIX-lea.
Casa memorială ,,George Pop de Băseşti” – situată în localitatea maramureșeană Băseşti, funcționează ca muzeu de la 1 februarie1976 (conacul aparţinând Tribunului Marii Uniri). A fost construită între anii 1885 – 1890, constituind timp de trei decenii un punct de referintă şi de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali, năzuințele neamului românesc aducându-l și pe marele istoric Nicolae Iorga în casa lui badea George din Băsești. Documente de familie, fotografii, obiecte personale recompun viaţa şi activitatea marelui patriot George Pop de Băseşti.
Desigur, toate aceste frumuseți sunt puse în valoare de harnicii și ospitalierii codreni, oameni, care prin sufletul lor cald și prinportul popular: cămeșă și spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci și zadii, seremarcă oriunde, prin prezența lor.
Țara Codrului se mândrește cu oameni de seamă originari ai acestor tinuturi: scriitori, critici literari, dascăli, medici, jurişti şi interpreţi de muzică populară. Amintim poetul, prozatorul, autorul de snoave şi povestiri Petre Dulfu, născut în localitatea Tohat ,,un Ion Creangă al Ardealului” Dr. docent Florian C. Ulmeanu, întemeietorul medicinii sportive, îngrăgitul interpret de muzică populară Emil Gavriş, juristul Vasile Grădişteanu, iar dintre cei contemporani nouă îi amintim pe membrii Uniunii Scriitorilor din România, toți născuți în Ulmeni: Radu Ulmeanu, Florica Bud și Vasile Morar, profesor Aurora Puşcaş, fondatorul învăţământului particular liceal maramureșean.
Cred că Ţara Codrului a fost dintotdeauna un ținut unic, binecuvântat de Dumnezeu, cu valori și oameni fară pereche, iar noi, generaţia tânără, vrem să aducem un omagiu oamenilor trecuţi în lumea celor fără de dor și să-i preţuim pe cei care ne sunt contemporani, având datoria sacră de a duce mai departe tradițiile și obiceiurile strămoșești.
Andreia-Roxana BOTIŞ,
clasa a XI-a, Liceul ,,George Pop de Băsești” Ulmeni, Maramureș
Lasă un răspuns