Eminescu…

Eminescu, Eminescu, Eminescu…

Bocet doinei glas să deie

fi`ncă, of, s-au înțeles cu

ucigașii de scânteie

să ni-l stingă,

să ni-l frângă

să ni-l ia pe Eminescu

și doar unii să îl plângă,

să-l bocească,

să-l iubească

doar în limba românească,

și doar unii să îl ungă

zeu pe stirpea strămoșească,

și doar unii să-i stea lângă

umbra lui cea eminească…

 

Eminescu, Eminescu, Eminescu…

doina bocet glas să doară

fi`ncă, vai, ei s-au ales cu

greu blestem și grea povară,

închizându-l,

ucigându-l

pe eternul Eminescu

și doar unii să-l regrete,

să-l citească,

să-l cinstească

doar în limba românească,

și doar unii să-l repete

și să se învrednicească

pe nemernici să îi ierte

pentru crima eminească…

 

Eminescu, Eminescu, Eminescu…

glas de bocet doine-i pună

fi`ncă, Doamne, au purces cu

ticăloșii prin minciună

să-l supună,

să-l răpună

chiar pe domnul Eminescu

și doar unii să-l înjure,

să-l uzurpe,

să ni-l scuipe,

tot în limba românească

și doar unii să ni-l fure

doar ca să ni-l dușmăească

sau visând să își procure

zeitate eminească…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*